#oficial

• acta — Termen de origine latină utilizat pentru a desemna colecții de documente oficiale, registre, procese-verbale, hotărâri sau cronici ale unor instituții publice, academii științifice ori organizații ecleziastice. În sens istoric românesc și european, definește publicațiile periodice în care se tipăresc memoriile, comunicările și lucrările de cercetare prezentate în cadrul unor societăți savante de prestigiu.
• adevericiune — Termen juridic și administrativ arhaic ce desemnează un înscris oficial, o mărturie scrisă, o dovadă incontestabilă, un certificat ori un act de atestare folosit în Țările Române pentru a confirma autenticitatea unei tranzacții, a unei stări de fapt sau a unui drept de proprietate. Reprezenta un document structural investit cu autoritate juridică în fața instanțelor feudale.
• adresantă — Femeie sau persoană juridică cu denumire feminină care expediază o scrisoare, o cerere formală ori o notificare scrisă; expeditoare. Termenul definește ipostaza feminină a emițătorului într-un act de comunicare, fiind utilizat în corespondența administrativă, în procesele juridice sau în analizele textuale stilistice pentru a indica sursa de proveniență a mesajului.
• Agerpres — Agenția Națională de Presă a României; cea mai veche agenție de știri românească și prima autonomă, înființată în anul 1889 sub numele de Agenția Telegrafică a României (sau 'România'). Are rolul instituțional de a colecta, prelucra și difuza informații interne și internaționale obiective către mass-media și instituțiile publice.
• agrement — Activitate, ansamblu de facilități sau mijloace destinate destinderii, recreerii și petrecerii plăcute a timpului liber în cursul unei călătorii sau într-o stațiune turistică. În dreptul administrativ și tehnic, termenul îmbracă un sens complet diferit, reprezentând un agrement tehnic, adică o evaluare și aprobare oficială a conformității unui material de construcție nou care nu este încă standardizat.
• alocuție — O cuvântare scurtă, ocazională și concisă, rostită de o personalitate publică, un oficial sau un gazdă în cadrul unei festivități, al unei ceremonii sau al unei adunări cu caracter solemn. Spre deosebire de un discurs structurat extins, aceasta se concentrează pe transmiterea unui mesaj direct, cu un puternic impact emoțional sau protocolar, adaptat strict momentului evenimentului.
• alocuțiune — Formă sinonimică deplină și normată a substantivului 'alocuție'; reprezintă o cuvântare scurtă și concentrată, susținută în mod solemn în fața unui public cu ocazia unui eveniment deosebit. Acest element structural al retoricii oficiale servește la trasarea liniilor directoare ale unei adunări sau la exprimarea unor felicitări protocolare, menținând un ton elevat și concis.
• alofon — 1. În fonetică, variantă combinatorie sau pozițională a unui fonem, care reprezintă realizarea lui concretă în vorbire în funcție de contextul fonetic, fără a schimba sensul cuvântului. 2. În sociolingvistică, persoană sau comunitate dintr-un teritoriu dat care folosește ca limbă maternă o altă limbă decât cea oficială sau majoritară a regiunii respective.
• antet — Formulă tipărită sau element grafic structural plasat în partea superioară a unei foi de hârtie oficiale, a unui document administrativ ori a unei pagini web, cuprinzând numele instituției, sigla, adresa, numărul de înregistrare și alte date de identificare oficiale. În designul editorial modern, acest element servește ca ancoră de identitate vizuală, garantând autenticitatea și trasabilitatea corespondenței instituționale.
• aprobare — Acțiunea de a aproba și rezultatul ei; consimțământ oficial, încuviințare, autorizație sau act administrativ ori legislativ prin care se validează o cerere, un plan ori un proiect; confirmare sau apreciere pozitivă manifestată față de conduita, opiniile ori faptele unei persoane.
• autentica — A stabili, a constata sau a certifica în mod oficial și legal originalitatea, valabilitatea ori exactitatea unui act, a unui document sau a unei opere de artă; a învesti un înscris cu formă autentică prin proceduri notariale sau administrative specifice, conferindu-i acestuia autoritate publică și forță executorie.
• autenticizare — Acțiunea de a autenticiza sau rezultatul ei; variantă lexicografică mai puțin frecventă ori arhaică pentru procesul de autenticare sau autentificare, reprezentând modalitatea juridică și formală prin care un înscris ori un document privat este învestit cu autoritate publică în fața unui magistrat sau a unui notar public.
• autodezmințire — Acțiunea de a se autodezminți și rezultatul ei; retractare oficială, voluntară și autonomă a unei afirmații, declarații sau poziții exprimate anterior de către aceeași persoană ori instituție. Acest act structural restabilește adevărul faptic sau juridic în spațiul public, anulând valabilitatea unui comunicat eronat emise în trecut.
• autoriza — A da cuiva dreptul, permisiunea legală sau împuternicirea oficială de a efectua o acțiune, de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate economică ori administrativă. În sens instituțional, implică emiterea unui act administrativ de către o autoritate competentă, prin care se atestă că solicitantul îndeplinește toate condițiile structurale și tehnice prevăzute de legislația în vigoare.
• autorizare — Acțiunea de a autoriza și rezultatul ei; obținerea dreptului legal, a aprobării oficiale sau a licenței necesare pentru a desfășura o activitate, a executa o lucrare sau a exercita o profesie. În informatică și securitatea cibernetică, reprezintă procesul de acordare a unor drepturi sau permisiuni specifice de acces unui utilizator ori unui sistem, după finalizarea etapei de autentificare.
• autorizat — Care a primit autorizația legală, aprobarea oficială sau împuternicirea necesară pentru a funcționa ori a acționa; recunoscut, validat și certificat de o autoritate competentă. În termeni comerciali, se referă la unități service sau distribuitori care dețin permisiunea oficială a unui producător de a repara ori comercializa anumite echipamente sub garanție.
• autorizație — Act oficial, document scris sau permis emis de o autoritate publică ori competentă, prin care se acordă unei persoane fizice sau juridice dreptul legal de a desfășura o anumită activitate, de a executa o lucrare sau de a exercita o funcție. Obținerea acestui înscris condiționează legalitatea unor demersuri variate, de la construcția de imobile până la funcționarea comercială ori deținerea de echipamente speciale.
• aviz — Părere, judecată sau apreciere exprimată de o persoană competentă, de un expert ori de un organism oficial asupra unei chestiuni aflate în examinare; document oficial cu caracter tehnic, juridic sau administrativ prin care se autorizează, se aprobă ori se certifică conformitatea unei activități, a unui proiect sau a unei mărfuri cu normele legale în vigoare.
• avizare — Acțiunea de a aviza și rezultatul ei; procedură oficială, juridică sau administrativă prin care o autoritate competentă, un comitet de experți ori o instituție publică examinează un dosar, un proiect, o cerere sau un act normativ și emite un aviz, o aprobare ori un certificat de conformitate; înștiințare oficială sau notificare prealabilă transmisă unei persoane fizice ori juridice.