#oltenia

• Abradu — Antroponim istoric românesc extrem de rar [consemnat în onomastica tradițională](1.4.1) și în dicționarele de specialitate; (în istorie) formă derivată prin contaminare sau accident fonetic de la numele propriu [Abrud](1.4.1) ori asociat cu rădăcini de tipul „Bradu”; (toponim) denumire menționată istoric în legătură cu anumite ruine sau așezări vechi din regiunea Olteniei [atestată în lucrările onomastice de arhivă](1.4.1).
• acutropi — Termen regional și arhaic utilizat în graiurile din Oltenia și Banat ce înseamnă a acoperi, a înveli sau a ascunde un obiect ori o persoană cu o pânză, o haină sau o scoarță; variantă fonetică și structurală înrudită strâns cu verbul 'cutropi' sau 'cotropi'. Acest cuvânt păstrează nuanțe arhaice din viața rurală veche, descriind gestul fizic de protejare prin acoperire totală.
• adeatiu — Variantă arhaică și regională pentru termenul 'adet' sau 'adetiu'; reprezintă o veche datină, cutumă fiscală sau un obicei administrativ în virtutea căruia se colectau anumite dări, impozite administrative ori taxe vamale specifice în Principatele Române sub influență otomană. De asemenea, în anumite regiuni precum Oltenia, definea o formă de dijmă tradițională percepută de proprietarul unui cazan de rachiu de la cei care îi foloseau instalația.
• Adimirești — Localitate rurală (sat) situată în județul Mehedinți, regiunea Oltenia, România, aparținând din punct de vedere administrativ de comuna Bâlvănești. Acest toponim structural desemnează o așezare mică din zona deluroasă a platformei Mehedinți, caracterizată printr-o economie predominant agrară, bazată pe creșterea animalelor și pomicultură, integrată în peisajul rural tradițional.
• Alimpești — Comună și localitate de reședință cu același nume situată în județul Gorj, regiunea Oltenia, România, amplasată în valea râului Olteț. Zona este recunoscută din punct de vedere istoric pentru descoperirile sale arheologice valoroase ce atestă locuirea continuă încă din epoca fierului, precum și pentru conservarea unor monumente istorice de arhitectură ecleziastică tradițională din lemn.
• Amaradia — Curs de apă din sud-vestul României, râu cu un bazin hidrografic important, afluent de stânga al fluviului Jiu, care străbate teritoriile județelor Gorj și Dolj. Râul își are izvoarele în Munții Gorjului și are o importanță ecologică și economică locală deosebită, alimentând pânza freatică a localităților riverane și definind relieful văilor din regiunea Olteniei.
• Amărăști — Numele mai multor localități din România, printre care comuna Amărăști din județul Vâlcea și comuna Amărăștii de Jos / Amărăștii de Sus din județul Dolj. Din punct de vedere etimologic, aceste toponime rurale provin dintr-un vechi nume de familie sau poreclă (Amaru / Amărâtu), reflectând transformări istorice ale așezărilor de moșneni sau clăcași din regiunea Olteniei.
• Amărăștii de Jos — Comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată din satele Amărăștii de Jos (reședința), Ocolna și Prajila. Situată în sudul Câmpiei Romanatului, localitatea este recunoscută istoric și economic pentru solurile sale nisipoase favorabile agriculturii, în special pentru cultivarea pepenilor verzi și a viței-de-vie, reprezentând o comunitate rurală reprezentativă pentru zona de sud a țării.
• Amărăștii de Sus — Comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată din satele Amărăștii de Sus (reședința) și Zvorsca. Învecinată direct cu localitatea omonimă de jos, comuna își bazează economia pe sectorul agrar tradițional (cultura cerealelor și legumicultura) și păstrează elemente valoroase de folclor oltenesc, fiind atestată documentar ca o veche așezare rurală.
• Amutria — Numele unei vechi așezări geto-dacice și ulterior castru roman, menționată de geograful Claudius Ptolemeu în lucrarea sa Geographia și localizată istoric în regiunea Olteniei, pe valea râului Jiu sau a rutei dunărene. Reprezintă un punct nodal de interes arheologic pentru studierea rețelei de fortificații din Dacia Malvensis și a continuității daco-romane în bazinul carpato-danubian.
• Anderca — Nume de familie românesc cu o frecvență redusă, localizat structural cu precădere în sud-vestul țării (zona Banatului și a Olteniei). Reprezintă o variantă onomastică hibridă sau derivată, formată cel mai probabil dintr-o rădăcină hipocoristică arhaică (legată de fondul prenumelui Andrei) combinată cu un sufix local, păstrând o identitate lingvistică regională distinctă.
• Andrițoiu — Nume de familie românesc derivat structural printr-o formă hipocoristică complexă sau augmentativă bazată pe numele de bază Andrei. Acest patronimic, întâlnit frecvent în regiunile istorice Oltenia și Muntenia, marchează filiația sau descendența dintr-un strămoș numit Andrei și este recunoscut național prin diverse personalități din cultură și administrație, acționând ca un element stabil de individualizare onomastică.
• aoli — Variantă regională scurtată și puternic dialectală a interjecției 'aoleu', specifică graiurilor din zona Olteniei și a Munteniei de Vest. Este utilizată ca exclamație rapidă de uimire absolută, spaimă instantanee, contrariere sau entuziasm spontan, având rolul de a marca un impact emoțional imediat în conversațiile informale de zi cu zi.
• aolică — Variantă diminutivală, afectivă și regională a interjecției 'aoleu', utilizată cu precădere în graiurile din sudul României (Oltenia și Muntenia). Acest termen este folosit pentru a exprima o uimire spontană, o spaimă ușoară sau o lamentare adesea nuanțată cu autoironie, simpatie sau o notă de alint familial în timpul unei conversații informale.
• aolio — Formă regională și hibridă a interjecției 'aoleu', rezultată din contaminarea fonetică dintre variantele 'aoleo' și 'aoli'. Este utilizată în vorbirea populară din anumite comunități rurale din Oltenia și Banat pentru a exprima o consternare subită, o uimire profundă în fața unui fenomen neobișnuit sau o reacție de respingere instinctivă a unei stări de fapt negative.
• Apele Vii — Numele unei comune și al localității sale de reședință situate în județul Dolj, regiunea Oltenia, România. Din punct de vedere etimologic și folcloric, toponimul face trimitere la prezența unor izvoare de apă curate, bogate și cu un flux continuu, care alimentează solul fertil al zonei și susțin comunitățile agricole locale.
• Arjoc — Nume de familie sau nume propriu românesc, răspândit cu precădere în zona Olteniei. Din punct de vedere onomastic și lingvistic, este un antroponim format dintr-o tulpina de bază prin atașarea unui sufix specific regional, fiind întâlnit și sub variante hipocoristice sau forme derivate asociate istoric cu anumite comunități rurale.
• armur — Variantă arhaică sau regională (întâlnită în Oltenia) pentru substantivul „arm”. Acesta desemnează coapsa, șoldul sau partea superioară a piciorului dinapoi al unui animal (cuprinsă între crupă și gambă). În unele contexte vechi sau medicinale veterinare, termenul stă la baza denumirii unor afecțiuni musculare ale vitelor sau a plantelor folosite pentru tratarea acestora.
• arsa — Unitate istorică de măsură pentru suprafețe de teren, utilizată în trecut în anumite regiuni ale spațiului românesc, în special în Oltenia și Muntenia. Termenul desemna o parcelă de pământ arabil sau o întindere agricolă delimitată prin metode tradiționale, valoarea sa exactă variind în funcție de epocă și de specificul local al hotărniciei, fiind strâns legată de organizarea administrativă medievală și premodernă.
• austru — Vânt regional uscat și cald care suflă cu intensitate din direcția sud sau sud-vest peste regiunile din sudul și sud-vestul României, în special în Oltenia și Banat. Acest fenomen meteorologic este adesea asociat cu perioade de secetă pe timpul verii și cu o încălzire bruscă a vremii, fiind cunoscut în limbaj popular și ca 'vântul strâmb' datorită caracterului său sinuos și efectelor sale asupra vegetației.