#padure

• Anemone sylvestris — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în pajiștile uscate, marginile de pădure și poienile însorite din Europa Centrală și de Est, până în Siberia. Cunoscută popular sub numele de anemona de pădure sau anemona zăpezii, această plantă viguroasă se remarcabilă prin tufișurile sale dense, frunzele adânc lobate și florile mari, solitare sau perechi, de un alb pur, cu parfum delicat și stamine galbene strălucitoare în centru, urmate de fructe lână.
• Anemone trifolia — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în pădurile de foioase din regiunile muntoase ale Europei de Sud și Centrale (Alpi, Apenini, Balcani). Este strâns înrudită și seamănă vizual cu anemona de pădure comună (Anemone nemorosa), dar se distinge prin rizomul său albicios și mai gros, frunzele cauline trifoliate cu segmente regulate și dințate simetric, și prin florile solitare albe ale căror antere sunt albe-crem, nu galbene.
• Angelica silvestris — Denumirea științifică (cu varianta ortografică 'sylvestris') pentru angelica de pădure, o plantă erbacee robustă, perenă sau bienală, din familia Apiaceae (Umbelliferae), nativă în regiunile temperate ale Europei și Asiei. Planta atinge o înălțime de până la 2-2,5 metri și se caracterizează printr-o tulpină cilindrică, fistuloasă (goală pe interior) și adesea purpurie, frunze mari dublu sau triplu penat-sectate și inflorescențe mari sub formă de umbele compuse, plate sau ușor rotunjite, cu flori numeroase de culoare albă, roz sau roșiatică ce înfloresc la sfârșitul verii. Crește spontan în locuri umede, lunci, zăvoaie și la liziera pădurilor, având proprietăți melifere și medicinale similare cu ruda sa de cultură, însă cu o acțiune terapeutică mai blândă.
• angelină-sălbatică — Denumire populară compusă ce desemnează specia de angelică de pădure (Angelica silvestris), o plantă erbacee perenă, robustă, nativă în zonele de luncă și lizieră din România. Se diferențiază de varianta de cultură prin talia adesea mai zveltă, tulpina pronunțat purpurie și umbelele florale mai plate, fiind utilizată în medicina populară ca un substituent cu acțiune terapeutică mai temperată pentru afecțiunile respiratorii și digestive.
• Angiopteris evecta — Specie de ferigă terestră gigantică din familia Marattiaceae, originară din regiunile tropicale ale Australiei, Asiei de Sud-Est și Oceaniei, recunoscută ca una dintre cele mai mari ferigi din lume datorită frunzelor sale bipinnate spectaculoase ce pot atinge lungimi de până la 6-9 metri. Această entitate taxonomică binedefinită se dezvoltă în pădurile pluviale umede și calde, posedând un rizom cărnos masiv și sporangi grupați în sinangii, fiind considerată o plantă arhaică de o importanță deosebită pentru studiul evoluției pteridofitelor.
• aninărie — Loc plantat cu anini; comunitate vegetală, pădure ripariană tânără sau zăvoi compact în care predomină arborii din genul Alnus. Deși în limba standard forma consacrată este 'aniniș' sau 'ariniș', varianta 'aninărie' apare folosită rar sau regional pentru a descrie o aglomerare densă de anini situată pe un teren mlăștinos ori pe malul inundabil al unui râu.
• aniniș — Pădure de anini, zăvoi compact sau loc plantat cu arbori din genul Alnus, situat de obicei în luncile umede ale râurilor, în zone mlăștinoase sau pe pantele montane afectate de izvoare subterane. Această formațiune vegetală are o valoare ecologică ridicată, funcționând ca o barieră naturală împotriva eroziunii solului și contribuind la îmbunătățirea fertilității substratului prin fixarea biologică a azotului.
• aninosi — Referitor la anini (arbuști din genul Alnus); caracteristic zonelor, pădurilor sau formațiunilor vegetale dominate de acești arbori iubitori de umiditate. În sens ecologic, termenul descrie un biotop specific, adesea mlăștinos sau situat de-a lungul cursurilor de apă, unde vegetația de anini joacă un rol esențial în stabilizarea solului și menținerea biodiversității acvatice.
• Aposeris — Gen de plante erbacee perene din familia Asteraceae (Compositae), subdivizia Cichorieae, reprezentat în flora spontană a Europei Centrale și de Est în special prin specia Aposeris foetida (salata câinelui). Se caracterizează prin rozete de frunze bazale adânc penat-sectate, tulpini florifere scapiforme lipsite de frunze, inflorescențe solitare de tip calatidiu cu flori galbene ligulate și emiterea unui miros neplăcut, fetid, la strivirea țesuturilor vegetative.
• Aralia — Un gen de plante erbacee perene, arbuști sau arbori de dimensiuni mici din familia Araliaceae, nativ din regiunile muntoase și împădurite ale Asiei și Americii de Nord. Spețiile sale sunt recunoscute prin tulpini adesea spinoase, frunze compuse de mari dimensiuni și inflorescențe sub formă de umbele globuloase care produc bace mici, negre, fiind apreciate atât pentru valoarea lor ornamentală în peisagistică, cât și pentru utilizarea unor rădăcini în medicina tradițională.
• arboret — O comunitate omogenă de arbori situată pe o anumită suprafață de pădure, care se caracterizează prin uniformitate structurală în ceea ce privește compoziția speciilor, vârsta, consistența, originea și modul de dezvoltare. Reprezintă unitatea de bază în silvicultură pentru aplicarea măsurilor de gospodărire, exploatare, regenerare și protecție a fondului forestier.
• Argyreia tiliifolia — O specie de plantă agățătoare, liană viguroasă din genul Argyreia, familia Convolvulaceae, răspândită în regiunile tropicale ale Asiei de Sud și de Sud-Est, inclusiv în India, Indonezia și Filipine. Această liană este caracterizată prin frunze mari, subrotunde sau ovate, puternic cordiforme la bază, asemănătoare ca formă cu cele ale teiului (Tilia), și prin flori infundibuliforme de culoare roz sau purpurie, adaptându-se excelent în lizierele pădurilor tropicale umede și de-a lungul cursurilor de apă.
• arinar — Formă regională sau arhaică rară folosită în anumite graiuri locale pentru a desemna un loc plantat cu arini sau o pădure de arini; de asemenea, poate indica o persoană care se ocupă cu recoltarea ori prelucrarea scoarței și lemnului de arin.
• arinărie — Formație forestieră de proporții reduse, zăvoi sau pădure alcătuită predominant din arini (Alnus), situată structural de-a lungul cursurilor de apă, pe terenuri aluvionare, mlaștini sau în zone cu un exces permanent de umiditate; termenul funcționează ca un sinonim colectiv sau regional pentru ariniș ori aniniș.
• arinet — Pădure tânără, zăvoi compact, plantație sau tufăriș format exclusiv ori în cea mai mare parte din arini (Alnus); termenul reprezintă un substantiv colectiv sinonim cu ariniș, aniniș sau aninet, indicând o asociație vegetală hidrofilă cu rol structural în fixarea malurilor.
• arineu — Formă regională rară sau variantă fonetică izolată folosită în anumite graiuri carpatice pentru a desemna un loc unde cresc arini ori un arboret de arin negru.
• ariniș — Pădure, zăvoi compact, asociație vegetală sau teren mlăștinos acoperit predominant cu arini (Alnus); termenul reprezintă un substantiv colectiv sinonim cu aniniș, aninet sau arinet, indicând un ecosistem hidrofil stabilizat structural pe soluri aluvionare, de-a lungul cursurilor de apă, având un rol ecologic esențial în protejarea malurilor împotriva eroziunii.
• ariniște — Formă regională sau variantă fonetică rară întâlnită în graiurile carpatice pentru a desemna un ariniș, adică un loc umed sau o luncă inundabilă unde cresc în mod spontan arini.
• Arisaema japonicum — Denumire științifică asociată istoric sau regional unor populații de crin-cobră originare din arhipelagul nipon, adesea clasificate în taxonomia modernă sub complexul Arisaema serratum. Planta este caracterizată printr-o spată elegantă, de culoare verde închis sau purpuriu, adesea cu dungi albe, și frunze divizate sub formă de evantai, fiind un element iconic în pădurile umbroase și umede din Japonia.
• Aronia — Un gen de arbuști foioși din familia Rosaceae, originari din estul Americii de Nord și cultivați pe scară largă în Europa sub numele popular de scoruș negru. Genul cuprinde specii apreciate pentru valoarea lor ornamentală, dar mai ales pentru boabele (bacele) lor mici, de un violet-negricios intens, recunoscute ca superalimente datorită concentrației excepționale de antioxidanți, antociane și vitamine, având un gust puternic astringent.