#planta toxica

• Abrus precatorius — (Botanică) Specie de plantă agățătoare din genul Abrus, nativă în zonele tropicale, cunoscută popular sub numele de 'ochiul-păpușii' sau 'boaba de mătanii'; semințele sale mici, de un roșu aprins cu o pată neagră la bază, sunt folosite tradițional în bijuterii și rozarii, dar sunt extrem de letale dacă sunt ingerate sau mestecate, conținând abrină.
• Actaea alba — Denumire științifică (sinonimă cu Actaea pachypoda) pentru o plantă erbacee perenă, toxică, din familia Ranunculaceae, nativă în estul Americii de Nord. Este remarcabilă structural prin fructele sale de tip bacă, de culoare albă, cu un punct negru central, susținute de pediceli groși și roșii, înfățișare ce îi conferă numele popular de 'ochii păpușii' (doll's eyes). Toate componentele plantei conțin toxine cardiogene puternice.
• Actaea rubra — Denumire științifică pentru o specie de plantă erbacee perenă și otrăvitoare din familia Ranunculaceae, răspândită în America de Nord și în unele regiuni boreale. Spre deosebire de ruda sa cu fructe albe, Actaea rubra se caracterizează structural prin ciorchini de bace sferice de un roșu aprins, strălucitor (rar albe în varietăți specifice), purtate pe pediceli subțiri. Toate părțile plantei sunt extrem de toxice, afectând sistemul nervos și muscular.
• Actaea spicata — Denumire științifică pentru specia tip a genului Actaea, cunoscută popular în limba română sub numele de 'orbalț' sau 'iarba lui Cristofor'. Este o plantă erbacee perenă, toxică, din familia Ranunculaceae, autohtonă în pădurile umbroase de foioase și conifere din Europa și Asia. Se recunoaște structural prin frunzele mari, dințate, inflorescențele albe în formă de spic și fructele de tip bacă, negre și lucioase, care conțin substanțe iritante puternice.
• agriostaphis — Denumire științifică veche sau termen farmaceutic tradițional rarisim folosit în trecut pentru specia botanică Delphinium staphisagria (păduchel sau iarba-păduchelui), o plantă toxică ale cărei semințe conțin alcaloizi puternici. În rețetele medicale empirice europene sau în vechile glosare pomicole, extractele erau folosite exclusiv extern pentru combaterea paraziților structurali capilari.
• Allamanda cathartica — Denumirea științifică a celei mai cunoscute specii din genul Allamanda, o plantă agățătoare tropicală viguroasă, cunoscută popular sub numele de 'trâmbița aurie' sau 'trompeta galbenă'. Este renumită pentru florile sale mari, galbene ca ceara, cu diametrul de până la 12 cm, și este utilizată intens în peisagistica de climat tropical; toate părțile plantei sunt toxice și au proprietăți purgative puternice, de unde provine și epitetul specific 'cathartica'.
• apokinu — Formă savantă, transliterare sau variantă livrescă a termenului elen apokynon, utilizată istoric pentru a desemna plantele toxice din genul Apocynum; plantă capabilă să ucidă câinii sau alte patipede din cauza glicozidelor cardiotonice puternice conținute în latex. În tratatele de farmacognozie antică sau medievală, cuvântul făcea referire la proprietățile otrăvitoare extreme ale acestor specii vegetale.
• aristolochie — Formă neologică asimilată în limba română pentru a desemna orice plantă ce aparține genului Aristolochia sau familiei Aristolochiaceae, cunoscută în popor sub numele de mărul-lupului. Aceste plante sunt caracterizate prin tulpini flexibile, adesea volubile, și flori cu o morfologie asimetrică spectaculoasă, utilizate în trecut în diverse preparate fitoterapeutice empirice, dar interzise în medicina modernă din cauza riscurilor toxice majore.
• aristolohie — Nume comun folosit pentru a desemna orice plantă care aparține genului Aristolochia, caracterizată prin tulpini erecte sau agățătoare și flori cu periant simplu, în formă de pâlnie ori pipă îndoită. Istoric, aceste plante au fost folosite ca remedii empirice în ginecologie pentru a facilita nașterea (de unde și etimologia sa), însă utilizarea lor modernă este strict interzisă din cauza riscurilor mortale de nefrotoxicitate.