#portret

• acvilin — Care aparține acvilei, privitor la acvilă; care seamănă cu o acvilă sau cu o parte a corpului ei. Folosit frecvent în caracterizările fizionomice umane pentru a descrie un nas proeminent, curbat structural în formă de cioc de vultur, ori o privire ageră, mândră, severă și extrem de pătrunzătoare.
• Arcimboldo — Numele de familie al celebrului pictor italian Giuseppe Arcimboldo, reprezentant de seamă al manierismului, renumit pentru crearea unor portrete compozite de o originalitate structurală unică. Aceste opere de artă folosesc exclusiv elemente din natură, precum fructe, legume, flori, pești, cărți sau obiecte de uz casnic, aranjate meticulos pentru a recompune iluzia optică a unor chipuri umane cu nuanțe alegorice și satirice.
• autocaracteriza — A-și face propriul portret moral, psihologic sau fizic; a se descrie sau a se analiza pe sine în mod succint ori detaliat, evidențiindu-și calitățile, defectele, trăsăturile de personalitate sau convingerile intime. În arta literară, termenul definește modalitatea de caracterizare directă prin care un personaj își dezvăluie propria identitate morală ori psihologică în fața lectorului prin monologuri interioare sau replici directe.
• autocaracterizare — Acțiunea de a se autocaracteriza și rezultatul ei; descriere, analiză sau portretizare făcută propriei persoane. În pedagogia modernă și managementul resurselor umane, reprezintă un instrument valoros de evaluare și dezvoltare personală, prin care un individ își auto-evaluează performanțele, competențele și trăsăturile de temperament pentru a-și conștientiza potențialul și ariile de îmbunătățire.
• autocaracterizat — Care s-a descris sau s-a analizat singur; care a fost definit sau portretizat moral prin intermediul propriilor afirmații ori evaluări introspective. În analiza structurală a textelor literare, termenul desemnează acel personaj ale cărui trăsături psihologice fundamentale nu sunt deduse indirect din acțiuni sau din spusele altora, ci sunt enunțate explicit și asumat de către el însuși în monologuri sau confesiuni.
• autodescriere — Acțiunea de a se autodescrie și rezultatul ei; prezentare, portretizare sau caracterizare detaliată pe care o persoană o face propriilor trăsături fizice, morale, psihologice sau profesionale. În informatică, descrie proprietatea structurală a unui format de date sau obiect software de a conține propriile metadate de definire, permițând sistemelor externe să îi înțeleagă structura fără scheme ajutătoare.
• autodescris — Care a fost înfățișat, portretizat sau caracterizat de către propria persoană sau prin propriile mecanisme logice integrate; individ sau sistem digital ale cărui însușiri, calități ori structuri au fost explicate direct de autorul lor, fără interpretări sau validări venite din exterior. În informatică, descrie starea unui obiect sau fișier care își declară autonom metadatele.
• autoportret — Portret al unui artist plastic (pictor, sculptor, fotograf) realizat de el însuși; reprezentare vizuală autoreferențială în care creatorul își analizează trăsăturile fizice și starea psihologică interioară prin propriul filtru estetic. În literatură, termenul descrie o descriere sau o analiză psihologică detaliată și adesea critică pe care un scriitor o face propriei sale persoane în cadrul unei opere autobiografice.
• autoportretiza — A-și realiza propriul autoportret; a se descrie sau a se reprezenta pe sine însuși în mod detaliat în cadrul unei opere de artă, al unui text literar, autobiografic ori discurs critic. În plan psihologic și analitic, reflectă acțiunea reflexivă structurală prin care un creator își transpune propria identitate, trăsăturile de caracter și dinamicile interioare într-un format conceptual fixat, oferind publicului o perspectivă autoreferențială asumată.