#pragmatica
- act de vorbire — Concept fundamental în pragmatica lingvistică (dezvoltat de J.L. Austin și J. Searle) care definește enunțul nu doar ca o succesiune de cuvinte, ci ca o acțiune intenționată prin care vorbitorul modifică starea de lucruri din realitate (ex: a promite, a porunci, a afirma). Structura unui act de vorbire include trei dimensiuni corelate: actul locuționar (producerea enunțului), actul ilocuționar (forța intenționată a mesajului) și actul perlocuționar (efectul produs asupra receptorului).
- adică — Cuvânt gramatical cu rol funcțional utilizat structural pentru a introduce o explicație, o lămurire, o reformulare mai precisă sau o concluzie ce decurge dintr-un enunț anterior; servește drept conector echivalent cu expresiile 'va să zică', 'altfel spus' sau 'mai exact'. În mod interogativ ori exclamativ, marchează uimirea, indignarea sau solicitarea unei clarificări imediate din partea interlocutorului.
- alocutiv — Care se referă la destinatarul comunicării sau la persoana căreia i se adresează un enunț; caracteristic raportului de adresare directă. În lingvistica modernă și în tipologie, termenul descrie mărci gramaticale, pronume sau forme verbale speciale (cum ar fi formele de politețe sau indicii de alocuțiune) utilizate exclusiv pentru a semnala prezența și statutul social al interlocutorului în cadrul actului de vorbire.
- aluzivitate — Calitatea sau caracterul a ceea ce este aluziv; înclinație, proprietate sau strategie de comunicare bazată pe utilizarea sistematică a subînțelesurilor, a insinuărilor sau a sugestiilor indirecte în detrimentul afirmațiilor explicite. În analiza structurală a textului literar sau politic, definește gradul de complexitate retorică prin care un mesaj este codificat pentru a proteja emițătorul ori pentru a îmbogăți estetic opera.
- aplicativitate — Însușire, calitate sau caracter structural al unui ansamblu de cunoștințe, metode ori strategii de a fi direct transpuse în practică sau de a genera utilitate operațională imediată; orientarea pragmatică a unui domeniu teoretic către aplicații concrete și rezultate măsurabile în industrie ori în procesul educațional.
- apropo — Adverb utilizat pentru a introduce în mod spontan o remarcă, o amintire sau o digresiune legată direct ori indirect de subiectul aflat în discuție; ca substantiv neutru, desemnează o aluzie subtilă, o remarcă incidentală, o ironie fină sau o sugestie indirectă făcută în cadrul unei conversații.
- apropos — Variantă grafică etimologică pentru substantivul și adverbul apropo; aluzie subtilă, remarcă incidentală sau sugerare indirectă făcută în cadrul unui dialog. Ca adverb, este utilizat pentru a introduce spontan o digresiune sau o amintire legată structural de subiectul curent.
- apropou — Variantă ortografică adaptată complet la normele fonetice ale limbii române pentru substantivul apropo; aluzie subtilă, remarcă incidentală sau sugerare indirectă făcută în cadrul unei conversații pentru a transmite un mesaj ascuns, o ironie fină ori o dorință nespusă direct.