#prefix

• asteri — Element prim de compunere savantă (prefixoid) derivat din limba greacă (de la 'aster'); înseamnă stea, stelat, în formă de stea sau privitor la aștri. Este utilizat în diverse discipline științifice (botanică, zoologie, astronomie) pentru a forma neologisme internaționale ce descriu structuri geometrice radiate sau fenomene cerești.
• astero — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă (de la „aster, asteros”); înseamnă stea, stelat, în formă de stea sau privitor la aștri și corpurile cerești. Este utilizat pe larg în terminologia științifică internațională (botanică, zoologie, astronomie, geologie) pentru a forma neologisme ce descriu structuri radiate sau fenomene cosmice.
• astmo — Element prim de compunere neologic (prefixoid) utilizat în terminologia științifică și medicală internațională pentru a forma cuvinte noi derivate, având semnificația de 'referitor la astm', 'legat de dispnee' sau 'specific crizelor respiratorii obstructive'. Servește ca bază structurală în construirea unor termeni medicali compuși din ramura pneumologiei sau alergologiei.
• astragalo — Element prim de compunere neologic (prefixoid) utilizat în terminologia medicală și anatomică internațională pentru a forma termeni compuși structurali care au semnificația de 'referitor la astragal' (osul talus al gleznei) sau 'legat de regiunea talară'. Servește ca legătură morfo-semantică în descrierea detaliată a ligamentelor, articulațiilor sau procedurilor chirurgicale din proximitatea posterioară a piciorului.
• astro — Element prim de compunere savantă provenit din grecul „astron” care servește la formarea unor cuvinte referitoare la stele, corpuri cerești sau spațiul cosmic. Folosit independent în limbajul colocvial modern, în tehnologie sau în comunitățile de pasionați, termenul desemnează astrofotografia, echipamentele destinate observării cerului sau platformele software optimizate pentru procesarea imaginilor nocturne.
• atacto — Element de compunere lingvistică derivat din grecescul vechi 'ataktos' (dezordonat, neregulat), utilizat în terminologia științifică internațională (în special în botanică, anatomie și chimia polimerilor) pentru a forma termeni care desemnează o structură lipsită de ordine, o dispunere neregulată a organelor sau o configurație moleculară asimetrică și haotică.
• ataxo — Element inițial de compunere savantă (prefixoid) provenit din limba greacă, utilizat în terminologia medicală și biologică internațională pentru a introduce ideea de dezordine, confuzie, neregularitate sau lipsă totală de coordonare a funcțiilor motorii ori a organelor de execuție. Se combină cu diverse sufixe sau rădăcini pentru a forma termeni clinici exacți care descriu patologii suprasegmentale sau comportamente disfuncționale (ex: ataxofemie, ataxofobie).
• atelo — Element inițial de compunere savantă (prefixoid) provenit din limba greacă, utilizat în terminologia științifică, biologică și medicală internațională pentru a introduce ideea de incomplet, imperfect, neterminat, defectuos sau oprire în dezvoltare. Se combină cu diverse rădăcini lexicale pentru a genera termeni clinici exacți ce descriu malformații congenitale sau anomalii structurale ale organelor (ex: atelocefalie, atelochirie, atelofrenerie).
• atomo — Element prim de compunere savantă (prefixoid) derivat din limba greacă, utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma cuvinte noi cu semnificația de 'atom', 'atomic' sau referitor la structura corpusculară minimală a materiei (de exemplu: atomofizică, atomotehnică). Servește ca liant structural în crearea lexicului tehnic modern.
• atopo — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă (atopos), utilizat în terminologia medicală și științifică internațională pentru a forma cuvinte noi cu semnificația de 'neobișnuit', 'în afara locului', 'aberant' sau referitor la manifestările clinice ale atopiei (de exemplu: atopognozie).
• atot — Element prim de compunere invariabil (prefixoid) sau adverb care exprimă ideea de totalitate, absolut sau superlativ absolut, având semnificația de 'cu totul', 'în întregime' sau 'peste toate'. Utilizat pe scară largă în limba română literară și veche pentru a forma adjective sau substantive compuse care definesc atributele absolute, adesea divine sau cosmice (de exemplu: atotputernic, atotștiutor).
• atrio — Prefixoid sau element de compunere savant utilizat pentru a forma termeni medicali sau tehnici care se referă la atriu (cavitate a inimii) sau la o curte interioară structurală. Acesta servește drept bază funcțională pentru a descrie legături fiziologice, localizări anatomice sau caracteristici spațiale specifice.
• atrofo — Prefixoid sau element de compunere savant utilizat pentru a forma termeni medicali, biologici sau tehnici care se referă la atrofie, degenerare structurală sau lipsă de nutriție a unui țesut ori organ. Acesta servește drept bază funcțională pentru a descrie patologii caracterizate prin micșorarea volumului sau pierderea vitalității celulare.
• attosecundă — Unitate de măsură a timpului extrem de scurtă, echivalentă cu a miliarda parte dintr-o miliardă de secundă, adică zece la puterea minus optsprezece secunde (10⁻¹⁸ s). Acest element structural reprezintă scara temporală fundamentală la care se desfășoară mișcările dinamice ale electronilor în interiorul atomilor și moleculelor, fiind o unitate cheie în cercetările moderne de fizică laser recompensate cu Premiul Nobel.
• augment — Element morfologic (vocală sau silabă) care se adăuga la începutul temei verbale în unele limbi indo-europene vechi, cum sunt greaca veche, sanscreta sau armeana, pentru a marca timpul trecut (imperfectul sau aoristul). În informatică și managementul datelor, termenul descrie un element adăugat pentru a îmbunătăți sau a extinde volumul și valoarea unui set de informații.
• aulaco — Element de compunere savantă împrumutat din limba greacă veche (aulax, -akos), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a exprima ideea de brazdă, șanț, canelură sau adâncitură structurală liniară. Intră în alcătuirea a numeroși termeni taxonomici din botanică, entomologie și paleontologie pentru a descrie morfologia suprafețelor cu șanțuri paralele.
• aulo — Element de compunere savantă împrumutat din limba greacă veche (aulos), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a exprima ideea de tub, flaut, instrument de suflat sau canal anatomic cilindric. Intră în alcătuirea a numeroși termeni tehnici sau taxonomici din muzicologie, zoologie și anatomie.
• auro — Prefixoid sau element de compunere neologistic împrumutat din limba latină (aurum), utilizat în terminologia științifică, chimică, medicală sau tehnică pentru a introduce în structura unui cuvânt referirea directă la aur, la compușii săi chimici ori la o colorație galben-aurie strălucitoare. În contexte moderne, poate apărea și ca formă scurtă comercială ori colocvială pentru tehnologii audio avansate sau sisteme de redare sonoră tridimensională.
• australo — Prefixoid sau element de compunere împrumutat din limba latină (australis), utilizat în terminologia științifică, antropologică, geografică sau lingvistică pentru a introduce în structura unui cuvânt compus referirea directă la Australia, la emisfera sudică ori la populațiile indigene de pe acest continent. Funcționează exclusiv ca morfem legat, servind ca element de relație spațială sau taxonomică.
• austro — Prefixoid sau element de compunere împrumutat din limba latină (auster), utilizat în terminologia științifică, geografică, lingvistică sau geopolitică. Introducă în structura unui cuvânt compus referirea directă la vântul de sud, la poziția geografică sudică (ex: austroasiatic) sau, prin filieră istorică modernă, la Austria și la structurile sale imperiale dualiste (ex: austro-ungar).