#real

• abitație — Dezmembrământ al dreptului de proprietate (o varietate strictă a dreptului de uz) care acordă unei persoane (titularul) dreptul real și netransmisibil de a locui și folosi un imobil aflat în proprietatea altei persoane (nudul proprietar), exclusiv pentru satisfacerea nevoilor de locuit ale sale și ale familiei sale.
• abracadabrant — Care este complet bizar, uluitor, de necrezut, fantezist sau bizar dincolo de limitele logicii obișnuite; care amintește de o scamatorie sau de ceva magic prin complexitatea sau ciudățenia sa; (în sens peiorativ) complet confuz, incoerent, de neînțeles sau lipsit de orice fundament rațional.
• abureală — În sens propriu și tehnic, o condensare ușoară, fină și pasageră de vapori de apă pe o suprafață lucioasă. În sens figurat, colocvial și argotic, termenul desemnează o acțiune deliberată de inducere în eroare, manipulare verbală, amăgire prin discursuri lungi, confuze sau minciuni plauzibile. Folosit frecvent pentru a descrie un comportament nesincer, o stratagemă retorică menită să ascundă adevărul sau să evite o responsabilitate prin argumente superficiale.
• aburi — A expune un obiect la acțiunea aburilor fierbinți (pentru a-l curăța, găti sau steriliza) sau a acoperi o suprafață transparentă cu un strat fin de condens opac. Ca verb intranzitiv, semnifică acțiunea de a scoate vapori ori a adia ușor. În sens figurat și argotic, verbul înseamnă a minți, a manipula prin vorbe mieroase, a induce în eroare o persoană prin justificări false sau promisiuni fără acoperire.
• aburire — Acțiunea de a aburi și rezultatul ei; depunerea unui strat fin de condens opac sub formă de picături microscopice de apă pe o suprafață lucioasă sau transparentă din cauza diferențelor de temperatură. În sens industrial sau culinar, reprezintă expunerea controlată a unor materiale ori alimente la vapori fierbinți. În registrul colocvial și argotic, termenul descrie actul intenționat de amăgire, manipulare psihologică sau dezinformare prin discursuri ambigue și scuze superficiale.
• Actaea rubra — Denumire științifică pentru o specie de plantă erbacee perenă și otrăvitoare din familia Ranunculaceae, răspândită în America de Nord și în unele regiuni boreale. Spre deosebire de ruda sa cu fructe albe, Actaea rubra se caracterizează structural prin ciorchini de bace sferice de un roșu aprins, strălucitor (rar albe în varietăți specifice), purtate pe pediceli subțiri. Toate părțile plantei sunt extrem de toxice, afectând sistemul nervos și muscular.
• actual — Care aparține timpului prezent, care se petrece sau există în momentul de față; de mare interes sau importanță pentru momentul de față. În sens filosofic sau structural, descrie o stare de fapt concretizată în realitate, în opoziție cu ceea ce este doar potențial sau virtual.
• adevăr — Concordanță deplină între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; reflectare fidelă a realității în gândire; ceea ce corespunde realității, fapt cert, incontestabil. În sens structural și filosofic, reprezintă o valoare de drept axiomatică ce fundamentează cunoașterea științifică, etica socială și sistemele juridice, opunându-se minciunii, erorii sau iluziei.
• adevărat — Care este conform cu realitatea, cu adevărul; care există în realitate, nu este imaginar, fals, simulat sau contrafăcut; autentic, real, veritabil. În funcție de contextul structural din frază, poate exprima certitudinea deplină (ca adverb) sau poate valida o afirmație anterioară (ca interjecție aprobatoare).
• adevăreală — Formă substantivală regională sau arhaică pentru conceptul de adevăr, reprezentând starea a ceea ce este real, autentic sau conform cu faptele. În anumite contexte populare sau argotice moderne, termenul este utilizat colocvial pentru a desemna o stare de maximă autenticitate, o confirmare zgomotoasă a realității ori o calitate excepțională, structural superioară, a unui obiect sau a unei situații.
• aereală — Formă arhaică, regională sau poetică pentru adjectivul aeriană; care aparține aerului, care se află sau se produce în aer; eterică, vaporoasă ori lipsită de consistență materială structurală. Este o variantă lingvistică întâlnită sporadic în texte religioase vechi, cronici sau manuscrise transilvănene din secolele trecute.
• aeresc — Formă arhaică, regională sau poetică pentru adjectivul aerian; privitor la aer, care aparține atmosferei, care se află sau se petrece în văzduh; eteric, imaterial, vaporos. Termenul se întâlnește izolat în manuscrise istorice sau texte bisericești vechi din spațiul transilvănean, predat în uzul modern prin formele standardizate.
• aerografie — Tehnică artistică de pictură sau decorare bazată pe utilizarea aerografului, prin care imaginile sunt create prin pulverizarea controlată a vopselei pe diverse suprafețe (pânză, caroserii auto, pereți, piele). Permite obținerea unor efecte fotorealiste superioare și tranziții extrem de fine între nuanțe.
• aeve — Formă adverbială arhaică sau regională utilizată ca variantă simplificată pentru 'aevea', având sensul de în realitate, cu adevărat, în mod vizibil sau în stare de veghe (nu în vis). Termenul păstrează o valoare documentară și poetică deosebită, fiind întâlnit în texte literare vechi pentru a sublinia certitudinea ori caracterul palpabil al unei apariții sau al unui fenomen.
• aevea — Formă adverbială istorică sau variantă grafică veche a cuvântului 'aievea', însemnând în realitate, cu adevărat, la lumina zilei sau în stare de veghe. Acest concept structural servește în limba literară pentru a delimita lumea palpabilă și faptele certe de iluzii, vise sau plăsmuiri ale imaginației, având o puternică rezonanță în textele cronicarilor și ale clasicilor români.
• agădăire — Acțiunea de a agădăi și rezultatul ei; procesul de a hoinări, de a umbla de colo-colo fără o țintă precisă sau de a tândăli înainte de începerea unei activități. Reprezintă manifestarea unei stări de lenevie, ezitare sau indolență, fiind o formă nominalizată utilizată exclusiv în graiurile populare ale anumitor regiuni rurale din România pentru a descrie pierderea timpului sau temporizarea nejustificată a unei acțiuni.
• Agârbiceanu — Nume de familie românesc de origine toponimică, derivat de la numele localității Agârbiciu; este purtat în mod celebru de Ion Agârbiceanu (1882–1963), renumit scriitor, prozator, academician și preot greco-catolic român, cunoscut pentru operele sale realiste ce descriu viața rurală și minerească din Munții Apuseni (precum romanul 'Arhanghelii' sau nuvela 'Faraonii'). De asemenea, poate desemna entități sau instituții numite în onoarea sa.
• agroglif — Desen sau model geometric complex realizat prin culcarea la pământ a tulpinilor de plante din culturile de cereale (cum ar fi grâul, orzul sau secara), observabil în special de la înălțime. Cunoscute popular sub denumirea de cercuri din lanuri, aceste structuri sunt în marea lor majoritate farse realizate de oameni pe parcursul nopții, deși au generat numeroase teorii pseudoștiințifice sau ufologice.
• agrostemma — Denumire științifică (în limba latină) pentru un gen de plante erbacee anuale din familia Cariofilaceelor (Caryophyllaceae), a cărui specie reprezentativă este măghiranul sălbatic sau neghina (Agrostemma githago). Aceste plante se caracterizează prin tulpini erecte, păroase și flori mari, solitare, de culoare roz-purpurie, fiind cunoscute istoric ca buruieni de nișă în culturile de cereale, ale căror semințe sunt toxice din cauza conținutului ridicat de saponine.
• aiave — În mod clar, deschis, pe față, vizibil sau direct sub ochii cuiva; în stare de veghe, în realitate (în opoziție cu starea de vis ori iluzie). Ca adjectiv invariabil, descrie un fenomen, o arătare sau o viziune clară, evidentă și incontestabilă.