#script

• Abanul — Termen arhaic extrem de rar, atestat în vechi scrieri apocrife balcanice sau manuscrise de leacuri, desemnând personificarea simbolică sau demonică a unei afecțiuni febrile acute ori a unui spasm muscular sever. În medicina populară medievală, bolile erau deseori numite cu nume proprii stranii (cum e Abanul) pentru a facilita ritualurile de exorcizare medicală și descântecele destinate alungării durerii.
• abona — Acțiunea de a contracta, a cumpăra sau a asigura în avans dreptul de folosință periodică asupra unui serviciu, a unei publicații, a unui spectacol ori a unei platforme digitale, în schimbul plății unei sume de bani. Se folosește aproape exclusiv ca verb reflexiv („a se abona”).
• abonament — Convenție sau contract prin care o persoană fizică ori juridică dobândește dreptul de a folosi periodic un serviciu, de a primi o publicație, de a frecventa o instituție de cultură sau sport ori de a accesa o platformă digitală, în schimbul unei sume achitate în avans sau recurent. Reprezintă de asemenea documentul sau legitimația care atestă acest drept.
• abonare — Acțiunea de a se abona; procesul formal sau digital prin care o persoană își asigură dreptul de utilizare ori de primire periodică a unui serviciu, a unei publicații sau a unui conținut, în schimbul unei taxe sau în mod gratuit.
• abonat — Persoană fizică sau juridică care deține un abonament în baza unui contract pentru a beneficia periodic de un serviciu (publicații, telecomunicații, transport); (adjectival) care este înscris la un serviciu periodic sau care frecventează asiduu un anumit loc.
• abonată — Persoană fizică de sex feminin sau entitate juridică înregistrată care deține un abonament în baza unui contract pentru a beneficia periodic de un serviciu; (adjectival) care este înscrisă la un serviciu periodic sau care frecventează asiduu un anumit loc.
• activizat — Care a fost supus procesului de activizare; persoană, colectiv sau proces dinamic care a fost stimulat, impulsionat și scos dintr-o stare de latență ori inactivitate. În sens structural, descrie o stare de operativitate optimă și implicare conștientă obținută în urma aplicării unor factori externi de motivare sau tehnici de organizare.
• acviform — Care are forma sau aspectul apei, fluid, transparent ori asemănător cu un lichid limpede; termen structural rar utilizat în descrierile macroscopice sau histologice pentru a indica o textură extrem de apoasă ori o secreție clară, lipsită de vâscozitate. Acest neologism descriptiv ajută la clasificarea structurilor biologice care mimează proprietățile vizuale ale fluidelor pure.
• acvilar — Care aparține acvilei, privitor la acvilă; care are caracteristicile, privirea ageră sau forma curbată a ciocului unei acvile. În descrierile fizionomice umane, termenul structural se aplică pentru a defini un profil marcat de un nas acvilin (încovoiat și proeminent), sugerând măreție, mândrie ori o trăsătură severă și pătrunzătoare.
• acvilin — Care aparține acvilei, privitor la acvilă; care seamănă cu o acvilă sau cu o parte a corpului ei. Folosit frecvent în caracterizările fizionomice umane pentru a descrie un nas proeminent, curbat structural în formă de cioc de vultur, ori o privire ageră, mândră, severă și extrem de pătrunzătoare.
• adaptator —
• ademenit — Care a fost atras, convins sau indus în eroare prin tertipuri, promisiuni mincinoase sau farmece deosebite; persoană sau animal care a cedat unei momeli ori unei ispite exterioare. În sens larg, descrie starea unui individ a cărui vigilență a fost diminuată de iluzia unui câștig rapid sau a unei satisfacții imediate.
• adevăsit — Care a fost supus procesului de văsuire sau marcare; arbore sau trunchi de lemn crestat la nivelul scoarței pentru a fi recunoscut ca punct de hotar ori selectat pentru tăiere. În sens larg, descrie starea unui element din mediul forestier care prezintă semne clare, vizibile de intervenție umană în scop administrativ sau de orientare topografică.
• adeverințat — Care a fost confirmat, atestat sau validat prin emiterea unui înscris oficial ori a unei mărturii scrise; fapt, drept sau document administrativ legalizat și recunoscut formal de o autoritate. În sens structural, descrie starea unui act sau a unei situații juridice a cărei veridicitate a fost probată conform normelor de cancelarie din trecut.
• adezivă — Care are proprietatea de a se lipi sau de a fixa strâns două suprafețe ori corpuri diferite prin contact direct; substanță fluidă, vâscoasă ori solidificată utilizată industrial pentru realizarea unor îmbinări permanente sau temporare. În sens structural, descrie o peliculă reactivă sau o bandă suport capabilă să dezvolte forțe intermoleculare ridicate de atracție la nivelul straturilor de contact.
• adiaforisit — Care a devenit indiferent din punct de vedere moral sau spiritual; fapt, obicei sau individ trecut printr-un proces de adiaforisire, fiind considerat acum lipsit de implicații de merit etic sau vinovăție. În sens larg, descrie starea unui concept neutralizat structural, despoiat de încărcătura sa dogmatică anterioară și privit cu detașare obiectivă.
• adigranth — Textul sacru fundamental și scriptura timpurie a sikhismului, compilat structural în anul 1604 de către Guru Arjan, al cincilea guru sikh. Acest volum conține imnuri religioase, poezii mistice și învățături spirituale ale primilor guru sikh, precum și ale unor sfinți hinduși și musulmani, fiind extins ulterior și proclamat ca scriptura eternă sub numele de Guru Granth Sahib.
• adistat — Care a fost adus ca martor, înfățișat oficial sau care a asistat la un act juridic ori administrativ; fapt sau hotar stabilit și confirmat prin prezența autorităților ori a martorilor. În sens larg, descrie starea unei situații sau a unui document validat cutumiar prin participarea formală a persoanelor recunoscute de comunitate.
• admirat — Care se bucură de stimă, respect, apreciere deosebită sau dragoste din partea publicului ori a unui grup de persoane; personalitate, operă sau comportament evaluat la un nivel valoric superior. În sens lingvistic, reprezintă forma de participiu trecut a verbului 'admira', consolidată funcțional în vocabular ca adjectiv calitativ ce desemnează recunoașterea publică a excelenței sau a frumuseții.
• admirativ — Care exprimă admirație, respect, prețuire sau laudă; atitudine, privire, gest sau ton al vocii prin care se manifestă aprecierea calităților cuiva. În plan stilistic și gramatical, descrie un mod de exprimare sau un comportament comunicativ încărcat de conotații pozitive, menit să evidențieze valoarea excepțională a unui obiect ori a unei ființe.