#secolul XVII

• Alcoforado — Mariana Alcoforado (1640–1723), călugăriță portugheză din Beja, considerată istoric autoarea presupusă a celebrelor „Scrisori portugheze” (Lettres portugaises), publicate în Franța în 1669. Această operă epistolară epistemică conține cinci scrisori de dragoste pasionale și disperate adresate unui ofițer francez, reprezentând un monument structural al literaturii pasionale europene și un subiect intens dezbătut de critici privind autenticitatea sau atribuirea textului.
• Ana Ivanovna — Împărăteasă a Rusiei (1730–1740) din dinastia Romanov, nepoată a lui Petru cel Mare; domnia sa a fost marcată de o influență masivă a consilierilor germani (perioadă cunoscută istoric ca 'Bironovșcina') și de un regim autocratic sever. A continuat expansiunea teritorială a imperiului și modernizarea administrativă, deși a rămas cunoscută pentru excentricitățile și cruzimea curții sale.
• Antim — Nume propriu masculin de origine greacă (Anthimos), purtat istoric de mari personalități ecleziastice, cel mai celebru fiind Antim Ivireanul, mitropolit al Țării Românești, autor al 'Didahiilor' și ctitor al Mănăstirii Antim din București. În sens cultural și structural, reprezintă un simbol al dezvoltării tiparului, al limbii române literare vechi și al artei tipografice medievale.
• Antim Ivireanul — Autor, tipograf, gravor, teolog și mare ierarh de origine georgiană (Iviria), mitropolit al Țării Românești între o mie șapte sute opt și o mie șapte sute șaisprezece, canonizat ca sfânt de Biserica Ortodoxă Română; personalitate marcantă a epocii brâncovenești care a contribuit structural la introducerea definitivă a limbii române în serviciul divin și la dezvoltarea artei tipografice medievale. Opera sa de căpătâi o reprezintă 'Didahiile', o colecție de predici retorice de o valoare stilistică excepțională.
• Antonie-Vodă — Nume istoric compus care desemnează personalitatea lui Antonie din Popești, domnitor al Țării Românești între anii 1669 și 1672. Acest apelativ structural asociază prenumele canonic al monarhului cu titlul oficial de proveniență slavo-bizantină 'vodă' (scurtare de la voievod), fiind utilizat cu precădere în cronicile de epocă, studiile istoriografice și documentele de arhivă pentru a individualiza perioada sa de domnie marcată de influența marii familii a Cantacuzinilor.
• Apafi — Numele unei ilustre familii nobiliare maghiare din Transilvania, din rândul căreia s-au remarcat Mihai Apafi I (1632–1690) și fiul său Mihai Apafi al II-lea, ultimii principi independenți ai Principatului Transilvaniei înainte de integrarea completă a teritoriului în Imperiul Habsburgic prin Diploma Leopoldină. Domnia acestei dinastii a fost marcată de un echilibru diplomatic fragil între Sublima Poartă și curtea de la Viena.
• Aufklärung — Termen german care desemnează Epoca Luminilor sau Iluminismul, mișcare ideologică, filozofică și culturală din secolul al XVIII-lea, caracterizată prin încrederea deplină în puterea rațiunii umane, promovarea științei, a secularizării și a emancipării sociale. În context filozofic strict, face referire la curentul iluminist spațific spațiului cultural german, reprezentat la nivel înalt de Immanuel Kant.
• augustan — Care aparține perioadei de apogeu cultural și literar din timpul domniei împăratului roman Augustus (Epoca de Aur a literaturii latine, reprezentată de Virgiliu, Horațiu și Ovidiu). Prin extensie, termenul descrie Epoca Augustană a literaturii engleze de la începutul secolului al XVIII-lea (reprezentată de Alexander Pope și Jonathan Swift), caracterizată prin clasicism, rafinament și armonie structurală.