#sef

• age — Formă regională sau variantă fonetică veche pentru substantivul 'agă', desemnând un titlu administrativ și militar acordat unor comandanți din Imperiul Otoman sau, în Țările Române, boierului care conducea poliția capitalei (agía). În contextele rurale sau balcanice, termenul supraviețuiește ca element de arhaism lexical, fiind utilizat pentru a indica o persoană cu autoritate locală sau un dregător.
• agea — Formă regională sau variantă fonetică veche pentru substantivul 'agă'; titlu administrativ și militar acordat în Imperiul Otoman, preluat și în Țările Române pentru a-l desemna pe boierul care se afla în fruntea agiei și care deținea atribuțiile de conducere a poliției capitalei. Persoana cu acest rang avea rolul de a asigura ordinea publică, paza orașelor și respectarea directivelor administrative medievale.
• ajutornic — Care este de mare ajutor, folositor, util, favorabil ori eficient într-o anumită împrejurare, activitate fizică sau demers intelectual; obiect, remediu sau persoană care aduce un sprijin prompt și o ușurare reală într-o situație dificilă. Acest termen aparține fondului lexical arhaic și regional al limbii române, fiind utilizat în trecut în satele din nordul Moldovei și în Transilvania pentru a descrie un instrument bine conceput sau un vecin binevoitor pe care te poți baza la muncile câmpului.
• Alcalay — Nume de familie de origine evreiască sefardă, provenit etimologic din toponimul spaniol 'Alcalá'. Este purtat de personalități marcante din domeniul culturii, literaturii și științei; de asemenea, face referire istorică directă la faimosul lingvist și lexicograf Albert Alcalay sau la autori precum Ammiel Alcalay, recunoscuți pentru contribuțiile lor la păstrarea moștenirii culturale evreiești și mediteraneene.
• apesa — Titlu onorific sau administrativ de rang înalt utilizat în trecut în anumite culturi caucaziene ori comunități tribale est-europene pentru a desemna un lider militar, un conducător local sau un dregător cu atribuții juridice. În studiile istoriografice rari, termenul descrie statutul de șef de clan.
• archieft — Termen arhaic sau regional utilizat pentru a desemna un șef de trib primitiv, o căpetenie istorică sau liderul suprem al unei comunități patriarhale tradiționale izolate. Din punct de vedere structural și social, archieful deținea autoritatea absolută, cumulând funcții administrative, judecătorești și spirituale pentru asigurarea coeziunii, supraviețuirii și apărării teritoriale a grupului său.
• aripa-gâștei — Denumire populară sau regională atribuită unor specii de plante erbacee ale căror frunze au o formă dințată, crestată sau penat-partită ce amintește structural de configurația penajului de pe aripa unei gâște (cum este laba-gâștei sau anumite specii de ferigi și scaieți). În tradiția rurală, tulpina sau frunzele acestor plante erau folosite uneori în scopuri medicinale empirice ori pentru vopsirea ecologică a țesăturilor.
• aristocrație — Formă de guvernare în care puterea este deținută de o minoritate privilegiată, considerată superioară prin naștere, rang, merit sau bogăție; totalitatea persoanelor care alcătuiesc clasa nobililor într-un stat. În sens figurat, termenul desemnează o elită dintr-un anumit domeniu (intelectuală, artistică, științifică) care se distinge prin excelență, valoare excepțională, distincție și eleganță a manierelor.
• armistițiu — Acord juridic și militar oficial convenit între statele sau părțile aflate în conflict, prin care se stabilește suspendarea temporară sau pe termen lung a operațiunilor militare și a actelor de război; încetarea focului. Acest act reprezintă un pas politic și diplomatic major, servind adesea ca bază preliminară pentru negocierea unui tratat final de pace, fiind guvernat de reguli stricte de drept internațional.
• artelnic — Termen istoric regional, utilizat sporadic în trecut pentru a desemna un administrator, un supraveghetor sau conducătorul unui artel (asociație muncitorească). Artelnicul era responsabil cu organizarea muncii colective, evidența materialelor, reprezentarea juridică a membrilor asociați în fața autorităților locale și distribuirea echitabilă a câștigurilor obținute în urma vânzării produselor sau prestării serviciilor comune.
• bacalbașa — Denumire istorică atribuită starostelui sau șefului breslei băcanilor și negustorilor de coloniale în Țările Române în timpul epocii otomane și fanariote. Această funcție administrativă și juridică presupunea supravegherea calității mărfurilor alimentare, controlul cântarelor, colectarea dărilor către visteria domnească și arbitrarea disputelor comerciale din interiorul târgului.