#sistem imunitar

• aftoză — Stare patologică caracterizată prin apariția unor erupții eruptive repetate, cronice sau generalizate de afte la nivelul mucoasei bucale ori genitale. Reprezintă o afecțiune dermatologică și stomatologică ce poate fi corelată cu tulburări imunitare, factori ereditari sau episoade severe de stres emoțional.
• agranulocit — Tip de leucocit (celulă albă din sânge) caracterizat prin absența granulațiilor specifice din citoplasmă și printr-un nucleu simplu, neafectat de lobulație; include limfocitele și monocitele, având un rol fundamental în răspunsul imun adaptativ și în fagocitarea agenților patogeni invadatori.
• aleucocitoză — Stare patologică rară caracterizată prin absența totală sau scăderea extremă, critică și potențial fatală a leucocitelor (globulelor albe) din sângele periferic. Reprezintă o formă de manifestare severă a aplaziei medulare sau a perturbărilor hematopoietice majore, expunând organismul unui risc iminent de infecții oportuniste masive din cauza prăbușirii complete a sistemului imunitar.
• antianticorp — Anticorp specific produs de sistemul imunitar care recunoaște și se leagă direct de o altă moleculă de anticorp (imunoglobulină); anticorp anti-idiotipic. În imunologia avansată, acești compuși joacă un rol esențial în rețeaua de reglare a răspunsului imun (teoria rețelei a lui Jerne), fiind utilizați pe scară largă în producția de kituri de diagnostic de laborator (cum ar fi testele ELISA) pentru detectarea complexelor imune și în terapia specifică a bolilor autoimune.
• anticorp — Moleculă proteică complexă (imunoglobulină) sintetizată de limfocitele B ale sistemului imunitar ca răspuns la pătrunderea în organism a unei substanțe străine (antigen), având capacitatea structurală specifică de a se lega de aceasta pentru a o neutraliza sau distruge. Această barieră biologică stă la baza imunității dobândite, asigurând apărarea împotriva bacteriilor, virusurilor și toxinelor.
• antigen — Orice substanță macromoleculară (proteină, polizaharidă sau toxină), de regulă străină de organism, capabilă să declanșeze un răspuns imun specific, determinând sinteza de anticorpi și reacționând specific cu aceștia. Ca adjectiv, descrie un element care posedă această proprietate imunogenă de stimulare a sistemului de apărare.
• antigenă — Forma de feminin a adjectivului „antigen” sau variantă substantivală utilizată în textele medicale mai vechi ori traduse pentru a desemna o substanță capabilă să declanșeze o reacție imună; descrie o moleculă, o proteină virală sau o structură celulară capabilă să stimuleze sistemul imunitar pentru producerea de anticorpi specifici.
• antipatogen — Care distruge, neutralizează ori blochează acțiunea distructivă a agenților patogeni, precum bacteriile, virusurile, fungii sau alte microorganisme generatoare de boli în organismele vii. Acest tip de agent structural stimulează mecanismele de apărare imunitară ori acționează direct asupra membranei celulare a microbului, împiedicând răspândirea infecțiilor.
• antiretroviral — Care combate, inhibă sau oprește multiplicarea retrovirusurilor, în special a virusului imunodeficienței umane (HIV). Ca adjectiv, descrie medicamente, terapii (cum ar fi HAART) sau protocoale clinice destinate blocării diferitelor etape din ciclul de replicare virală (revers-transcriptază, protează, integrază). Ca substantiv, desemnează agentul terapeutic utilizat pentru a reduce încărcătura virală, a proteja sistemul imunitar și a preveni progresia către stadiul SIDA.
• apilarnilprop — Preparat farmaceutic complex sau supliment alimentar natural obținut prin combinarea și omogenizarea apilarnilului (triturat de larve de trântor) cu propolis (extract glicolic sau tinctură). Această sinergie apicolă este utilizată în terapii alternative datorită efectelor cumulate antibacteriene, antivirale, imunostimulatoare și regenerative.
• ascorbic — Care se referă la acidul ascorbic sau aparține acestuia; termen utilizat aproape exclusiv în sintagma 'acid ascorbic', ce reprezintă denumirea chimică oficială a Vitaminei C. Este un compus organic solubil în apă, cu puternice proprietăți antioxidante, având un rol structural vital în sinteza colagenului, funcționarea sistemului imunitar, absorbția fierului și prevenirea scorbutului.
• bacteriopexie — Fenomen biologic constând în fixarea, captarea sau reținerea bacteriilor de către anumite celule (în special macrofage și histiocite) sau organe cu rol fagocitar, fără ca acestea să fie neapărat distruse imediat. În sens imunitar, bacteriopexia reprezintă o etapă esențială de epurare a fluxului sangvin și limfatic, prin care corpul izolează temporar focarele infecțioase și previne diseminarea sistemică a microbilor.
• bacteriostatic — Care oprește, inhibă sau blochează înmulțirea și dezvoltarea bacteriilor, fără a le distruge direct sau ireversibil, lăsând eliminarea finală a microorganismelor în sarcina sistemului imunitar al gazdei. În sens clinic și biochimic, substanțele bacteriostatice (cum sunt unele antibiotice ca tetraciclinele sau macrolidele) se diferențiază net de agenții bactericizi, care ucid celulele microbiene.