#stimul

• abhorat — Care este urât cu desăvârșire, detestat profund sau respins cu un dezgust visceral sever. În context clinic și psihoterapeutic, termenul califică un stimul, o amintire traumatică sau un scenariu mental pe care pacientul îl evită în mod compulsiv din cauza anxietății extreme sau a atacurilor de panică pe care acesta le declanșează la cel mai mic contact.
• Abies procera — Specie de conifer de dimensiuni mari originară din Munții Cascade din vestul Americii de Nord, cunoscută popular sub numele de brad nobil. În aromaterapia modernă și balneoclimatologie, uleiul esențial distilat din acele de Abies procera este înalt apreciat pentru puritatea sa și parfumul balsamic intens, având proprietăți clinice dovedite ca stimulant circulator periferic, analgezic muscular excelent și decongestionant puternic al căilor aeriene superioare.
• Actinidia polygama — Denumire științifică pentru o specie de viță agățătoare din familia Actinidiaceae, originară din zonele montane ale Chinei și Japoniei, cunoscută popular ca 'viță matatabi' sau 'kiwi de argint'. Planta prezintă frunze care capătă o nuanță alb-argintie în perioada de vegetație și produce bace portocalii, alungite, cu gust ușor picant. În Asia de Est, este utilizată pe scară largă în medicina tradițională și ca stimulent euforic extrem de puternic pentru pisicile domestice și mari, datorită compușilor volatili precum actinidina.
• actinotactism — Formă particulară de tactism ce constă în proprietatea caracteristică a unor organisme inferioare, celule mobile sau microorganisme de a executa mișcări de orientare, atracție ori respingere sub influența directă a radiațiilor luminoase sau a altor tipuri de radiații electromagnetice emise de o sursă externă. Acest mecanism structural orientează comportamentul biologic în funcție de vectorii și intensitatea fluxului radiant.
• actinotropism — Proprietate biologică și fenomen de dezvoltare orientată a unor organe vegetale sau organisme fixate, constând în curbarea ori creșterea direcționată a acestora sub acțiunea directă și asimetrică a radiațiilor luminoase sau a altor fluxuri radiante. Acest mecanism structural optimizează captarea energiei necesare proceselor metabolice în funcție de incidența razelor.
• activa — A pune în funcțiune, a pune în mișcare sau a intensifica o activitate, un proces ori un mecanism; a face ca o substanță să devină reactivă din punct de vedere chimic sau fizic. Acest proces structural determină trecerea unui sistem de la o stare latentă sau pasivă la una de operativitate deplină.
• activant — Care activează, accelerează sau stimulează un proces chimic, o reacție fizică ori o funcție biologică; substanță sau agent structural adăugat unui sistem pentru a-i mări reactivitatea, viteza de reacție ori eficiența operațională. Acționează ca un catalizator pozitiv într-un mediu determinat.
• activantă — Forma de feminin a adjectivului activant; substanță, energie sau forță structurală care determină, grăbește ori intensifică o reacție chimică, un proces industrial sau o funcție biologică. Acest agent funcționează ca un catalizator specific ce reduce pragul de energie necesar pentru declanșarea unei transformări în medii determinate.
• activatoare — Substanță, aparat sau factor structural care inițiază, intensifică ori accelerează un proces fizic, o reacție chimică sau o funcție biologică; (ca adjectiv) care are proprietatea de a activa sau de a stimula un sistem latent. Acționează ca un agent de declanșare într-un mediu controlat.
• activator — Substanță, dispozitiv sau factor structural care inițiază, accelerează ori intensifică o reacție chimică, un proces industrial sau o funcție biologică; (ca adjectiv) care induce ori stimulează o activitate latentă. În genetică, reprezintă o proteină reglatoare care mărește rata transcripției unui gen determinat.
• activiza — A insufla dinamism, a stimula sau a intensifica energia, râvna ori participarea unei persoane sau a unui grup într-o activitate; a se pune în mișcare ori a deveni activ. Acest proces structural determină trecerea de la o stare de pasivitate sau rutină la un regim de implicare conștientă și susținută.
• activizare — Acțiunea de a activiza și rezultatul ei; proces structural de stimulare, intensificare sau insuflare de dinamism unui colectiv, unui proces intelectual ori unei funcții economice. Reprezintă ansamblul măsurilor prin care resursele latente ale unui sistem sunt aduse într-o stare de randament maxim.
• activizat — Care a fost supus procesului de activizare; persoană, colectiv sau proces dinamic care a fost stimulat, impulsionat și scos dintr-o stare de latență ori inactivitate. În sens structural, descrie o stare de operativitate optimă și implicare conștientă obținută în urma aplicării unor factori externi de motivare sau tehnici de organizare.
• activizator — Care servește la activizare, care are proprietatea de a insufla dinamism, energie sau de a mobiliza resursele latente ale unui sistem ori ale unei persoane; factor sau agent structural care induce o participare activă și susținută într-un proces determinat. Acționează ca un stimulent comportamental sau operațional.
• agonist — Substanță chimică, medicament sau hormon care se leagă de un receptor celular specific și declanșează o reacție biologică sau un efect fiziologic maxim în celulă, imitând acțiunea compusului endogen; în anatomie și fiziologia musculară, termenul descrie un mușchi a cărui contracție produce direct mișcarea specifică a unei articulații, acționând în opoziție cu un mușchi antagonist.
• algoreceptor — Terminație nervoasă liberă, specializată și ramificată, responsabilă de recepționarea și transformarea stimulilor nocivi (mecanici, termici extrem de calzi/reci sau chimici lezionali) în impulsuri electrice dureroase transmise către creier; nociceptor. Acești receptori periferici ai durerii sunt distribuiți pe scară largă în piele, mușchi, articulații și viscere, având un rol biologic esențial de avertizare și protecție a organismului împotriva agresiunilor tisulare.
• aloestezie — Tulburare neurologică a percepției senzoriale în care un stimul aplicat într-o anumită parte a corpului este resimțit structural în partea opusă sau într-un loc complet diferit față de cel real; această disfuncție corticală sau radiculară afectează localizarea corectă a senzațiilor tactile ori dureroase.
• amfetamină — Substanță chimică de sinteză cu o structură aminică aromatică, având un puternic efect stimulant asupra sistemului nervos central prin intensificarea eliberării de dopamină și noradrenalinei. Din punct de vedere clinic, este utilizată sub control strict pentru tratarea tulburării hiperactive cu deficit de atenție (ADHD) și a narcolepsiei, însă prezintă un potențial ridicat de abuz, dependență psihică severă și toxicitate cardiovasculară, fiind clasificată juridic ca substanță psihotropă controlată.
• analeptic — Substanță sau medicament cu acțiune stimulantă puternică asupra sistemului nervos central, utilizat structural pentru revigorarea funcțiilor vitale, în special pentru stimularea centrilor respiratori și circulatori din trunchiul cerebral. În sens clinic precis, acești compuși (cum ar fi cafeina sau doxapramul) sunt administrați în cazuri de colaps respirator, intoxicații acute cu deprimante sau pentru scurtarea perioadei de comă post-anestezică.
• anemotropic — Termen adjectival utilizat adesea ca sinonim academic internațional pentru 'anemotrop', descriind mecanismele, reacțiile sau mișcările tropice declanșate și ghidate de direcția curenților de aer. Se referă la capacitatea funcțională a unor celule sau organe de a detecta stimulul mecanic exercitat de vânt și de a genera o curbură de creștere compensatorie.