#tehnică

• admitantă — Care prezintă caracteristicile unei admitanțe; care facilitează conducerea curentului electric alternativ sau transferul de flux energetic într-un circuit. Reprezintă forma de feminin a adjectivului 'admitant', utilizată în mod specific pentru a descrie mărimi fizice, matrice matematice sau componente structurale capabile să reducă impedanța globală dintr-un sistem tehnic complex.
• admitanțmetru — Aparat de măsură electronic utilizat pentru determinarea directă sau indirectă a admitanței electrice a unui circuit, a unui dispozitiv ori a unui material semiconductor; instrument de laborator conceput structural pentru a evalua atât componenta activă (conductanța), cât și pe cea reactivă (susceptanța) în regim de curent alternativ de înaltă frecvență.
• adnotare — Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; însemnare, notă, observație sau comentariu explicativ scris pe marginea unui text ori la subsolul unei pagini pentru a clarifica, completa sau interpreta o informație. Reprezintă un instrument filologic și didactic esențial în studiul critic al documentelor sau în organizarea structurală a materialelor de studiu.
• aducțiune — Variantă formală sau terminologie secundară pentru substantivul 'aducție', care desemnează ansamblul de construcții, instalații, canale magistrale sau conducte de mari dimensiuni destinate captării și transportului fluidelor (în special al apei potabile sau industriale) de la sursa de alimentare până la punctele de distribuție ori la stațiile de tratare. În vechile tratate medicale sau academice, termenul era folosit ocazional și ca variantă grafică pentru mișcarea anatomică de apropiere a unui membru de axul median al corpului.
• adumbrire — Acțiunea de a adumbra sau de a adumbri și rezultatul ei; procesul de umbrire parțială ori de lăsare în penumbră a unui obiect, peisaj sau element dintr-o compoziție vizuală. În sens literar și critic, reprezintă procedeul retoric sau narativ de prefigurare simbolică, sugerare discretă ori anticipare voalată a unui element de complot, a unui deznodământ sau a unei trăsături de caracter, menținând o atmosferă controlată de mister și ambiguitate.
• adumbritor — Care adumbrește, umbrește parțial sau lasă în penumbră un obiect, un peisaj sau un personaj; factor sau element care prefigurează simbolic ori sugerează discret o idee, un deznodământ sau o trăsătură ascunsă. Ca adjectiv stilistic, califică un obiect protector împotriva luminii sau un element de complot narativ cu rol de anticipare voalată. Ca substantiv, indică un vector fizic ori un procedeu artistic generator de umbră sau mister.
• aerivor — Care consumă, absoarbe sau utilizează cantități mari de aer ori oxigen atmosferic pentru a funcționa, a trăi sau a se alimenta. În biologie, termenul descrie organisme sau procese strâns dependente de aerul liber; în tehnică, se aplică motoarelor termice cu ardere internă sau turbinelor care necesită un aport masiv de aer pentru realizarea amestecului carburant.
• aerodom — Termen tehnic arhaic, rar sau conceptual utilizat pentru a descrie un aparat de zbor experimental mai greu decât aerul, un prototip timpuriu de aeronavă autopropulsată ori o structură acoperită în formă de dom concepută structural pentru adăpostirea și protecția mașinilor de zbor în interiorul unui aerodrom.
• aerofotografic — Care aparține aerofotografiei, privitor la aerofotografie; realizat prin fotografiere aeriană din avioane, elicoptere ori drone. Se referă la echipamentele optice, tehnicile, aparatele de zbor sau materialele cartografice utilizate în procesul de captare a imaginilor de la înălțime în scopuri militare, geodezice sau jurnalistice.
• aerografie — Tehnică artistică de pictură sau decorare bazată pe utilizarea aerografului, prin care imaginile sunt create prin pulverizarea controlată a vopselei pe diverse suprafețe (pânză, caroserii auto, pereți, piele). Permite obținerea unor efecte fotorealiste superioare și tranziții extrem de fine între nuanțe.
• aeronavorachetomodel — Machetă experimentală sau model redus la scară al unui vehicul aerospațial hibrid, conceput structural pentru a combina caracteristicile aerodinamice ale unei aeronave (aripi, zbor planat) cu forța de propulsie reactivă specifică unei rachete. Acest tip de model este utilizat în competițiile de aeromodelism și rachetomodelism pentru a studia comportamentul dinamic în fazele de lansare verticală și revenire controlată la sol.
• aeropiezism — Domeniu al fizicii aplicate sau ansamblu de fenomene mecanice care studiază comportamentul, compresibilitatea și variațiile de presiune ale aerului sau ale altor gaze supuse unor forțe externe. Acest principiu structural stă la baza proiectării sistemelor pneumatice de înaltă precizie, a barometrelor avansate și a dispozitivelor de măsurare a densității atmosferice în regim dinamic.
• aeroreactiv — Care utilizează reacțiunea aerului atmosferic absorbit și evacuat cu viteză mare pentru a produce forța de propulsie necesară deplasării; sistem, motor sau aparat de zbor bazat pe arderea unui combustibil în oxigenul atmosferic. Acest tip de propulsie structurală este specific avioanelor moderne cu turboreactor, diferențiindu-se de rachete prin faptul că nu transportă propriul oxidant.
• aerotehnică — Știința sau ansamblul tehnicilor aplicate care studiază proiectarea, construcția, testarea și mentenanța aparatelor de zbor, precum și funcționarea sistemelor mecanice și aerodinamice din aviație. Acest domeniu industrial structural include fabricarea turbinelor, asamblarea structurilor portante și optimizarea fluxurilor gazoase în motoare în condiții stricte de siguranță.
• afânare — Acțiunea de a afâna și rezultatul ei; transformarea unui strat de material compact într-o structură poroasă, rară, moale și aerată. În agrotehnică, reprezintă o operație esențială de pregătire a patului germinativ care reduce densitatea aparentă a solului, favorizează infiltrarea apei și previne formarea crustei. În patiserie, indică procesul fizico-chimic de expandare și ușurare a structurii interne a preparatelor culinare.
• afânat — Care a fost făcut poros, rar, moale și aerat; lipsit de densitate sau compactitate în urma unei acțiuni mecanice, fizice sau chimice. În agrotehnică, termenul descrie un sol optim prelucrat, capabil să rețină apa și să permită respirația rădăcinilor. În arta culinară, se referă la produse de patiserie sau panificație care prezintă o structură internă poroasă, plină de bule de aer, fiind pufoase, ușoare și bine crescute în volum.
• afinat — Care a fost supus unui proces industrial sau chimic de purificare, prin care s-au eliminat impuritățile, elementele reziduale sau bulele gazoase captive; rafinat, curățat. În industria textilă, termenul descrie un fir sau o fibră care a fost subțiată și uniformizată structural pentru a obține o țesătură fină și de înaltă calitate.
• afuire — Acțiunea de a afui și rezultatul ei; fenomen hidrodinaric de eroziune locală, spălare și excavare a albiei unui curs de apă sau a pământului de la baza unei construcții hidrotehnice, cum ar fi pilonii unui pod sau digurile, sub acțiunea directă a curenților puternici. Acest proces structural poate periclita stabilitatea întregii fundații dacă nu sunt aplicate măsuri de consolidare.
• afum — Forma de persoana I singular a verbului 'a afuma'; acțiunea de a expune un obiect, un aliment sau o suprafață la fumul rezultat din arderea incompletă a lemnului ori a altor substanțe vegetale. Acest proces este utilizat în scopuri de conservare și aromatizare alimentară, sterilizare, tratament tehnic sau întunecare optică a sticlei.
• afumare — Acțiunea de a afuma și rezultatul ei; operație industrială sau tradițională prin care produsele alimentare (carne, pește, brânzeturi) sunt supuse acțiunii fumului pentru uscare, conservare antiseptică și îmbunătățire organoleptică. Reprezintă de asemenea procesul de tratare chimică sau optică a unor materiale prin depunerea unui strat fin de compuși din fum.