#texte vechi

• aldată — Formă adverbială veche, contrasă din structura 'altă dată', folosită istoric cu sensul de 'odinioară', 'altădată' sau 'în trecut'. Exprimă un moment nedefinit din timp care s-a scurs deja, fiind întâlnit cu precădere în textele literare cronicărești sau în graiurile regionale din nordul țării.
• arcangel — Formă arhaică, etimologică sau regională pentru termenul 'arhanghel'; spirit celestial superior în ierarhia îngerească, considerat un mesager de rang înalt al divinității și un conducător al oștirilor cerești. În scrierile religioase vechi sau în textele biblice manuscrise, acest termen desemnează entități spirituale majore investite cu autoritate divină absolută în protecția umanității.
• argonautae — Forma originală de plural în limba latină pentru argonauți; denumire utilizată în textele clasice romane, poezia antică (cum ar fi scrierile lui Valerius Flaccus) și în lucrările științifice sau taxonomice din secolele trecute pentru a desemna colectivul de navigatori mitologici care l-au însoțit pe Iason în căutarea Lânii de Aur.
• aselghiciune — Formă arhaică și rară pentru desfrânare, libertinaj, senzualitate exagerată sau imoralitate; comportament structural caracterizat prin lipsă de reținere morală, desfrâu sau luxură. În vechile traduceri ale textelor bisericești și în manuscrisele medievale românești, termenul era utilizat ca un echivalent popular pentru viciile trupești condamnate de dogmele religioase.