#unelte vechi

• amnărel — Diminutiv rar al substantivului amnar, desemnând un oțel de scăpărat de dimensiuni reduse, utilizat adesea de călători, vânători sau ciobani pentru a fi transportat cu ușurință în pungi mici de brâu. În sens extins, structural, termenul poate descrie și o mică piesă metalică sau un ax secundar dintr-un mecanism tradițional de moară de apă sau unealtă gospodărească.
• amnariu — Care aparține amnarului sau este legat structural de producerea focului prin scăpărare; termen regional utilizat pentru a descrie un tip de oțel dur, o piatră de cremene de calitate superioară sau o pungă specială de piele în care se păstrau instrumentele de aprins focul.
• amnăruș — Formă diminutivală regională pentru amnar, desemnând un oțel de scăpărat de dimensiuni foarte mici, utilizat în mod tradițional de păstori sau vânători pentru a fi purtat discret în cutii speciale sau pungi de piele strânse la brâu. În sens tehnic arhaic, poate denumi și un bolț, cui sau pivot metalic de mici dimensiuni folosit ca piesă de legătură sau reglaj structural în ansamblul unei mori țărănești.
• apreg — Termen regional sau tehnic arhaic, utilizat în trecut în atelierele rurale de tâmplărie sau dogărie din regiunile montane pentru a desemna un dispozitiv rudimentar, o chingă, o clemă din lemn sau un cadru de fixare folosit la strângerea și alinierea doagelor unui butoi ori a pieselor de mobilier în timpul asamblării. Acest instrument asigura stabilitatea structurală necesară înainte de montarea definitivă a cercurilor de fier.
• argăsărie — Atelier specializat, tăbăcărie primitivă sau loc amenajat în care se practică argăsirea, adică prelucrarea chimică și mecanică a pieilor brute de animale pentru a le transforma în marfă durabilă și flexibilă. În sens structural și istoric, termenul desemnează atât meșteșugul tăbăcitului tradițional, cât și instalațiile rudimentare (bazine de înmuiere, instrumente de răzuit) folosite de meșteri pentru tratarea materialelor organice cu substanțe astringente bogate în tanin.
• argăsitor — Persoană specializată în meșteșugul argăsirii; meșter tăbăcar care prelucrează pieile brute pentru a le conferi flexibilitate și rezistență structurală. Ca adjectiv, descrie orice element, instrument sau amestec chimic care îndeplinește funcția de tăbăcire ori alterare calitativă a structurii colagenice a pielii.
• ariug — Termen regional sau arhaism dialectal rar, utilizat în unele comunități rurale istorice pentru a desemna un tip de unealtă agricolă rudimentară, un element component al carului tradițional ori un termen pastoral specific. Acest cuvânt păstrează o valoare strict documentară și etnografică, reflectând structura lingvistică locală și modul de viață agrar de altădată.
• baargic — Termen regional rar folosit pentru a desemna o bucată de lemn masiv poziționată transversal deasupra osiei dinainte a unui car tradițional. Acest element structural, tehnic integrat în ansamblul perinocului sau al scaunului dinainte, are rolul esențial de a consolida puntea vehiculului și de a forma corpul stabil în care se fixează inima și gruiul carului. Prin extensie sau variație semantică locală, cuvântul poate face referire la o gresie specială utilizată pentru ascuțirea uneltelor agricole.
• bădău — Unealtă sau recipient de lemn folosit în gospodăriile arhaice; în anumite regiuni, termenul desemnează un trunchi de copac scobit (uluc, jgheab) sau o capcană rudimentară. În sens figurat și local, poate califica o persoană nătângă, înceată în mișcări, greoaie sau lipsită de agilitate mentală.