#vector

• abatiză — Obstacol defensiv format din arbori tăiați și prăbușiți cu ramurile ascuțite îndreptate spre inamic. În istoria medicinei militare și a epidemiologiei de teren, zonele cu abatize acumulat reziduuri organice și apă stagnantă, devenind focare insalubre și medii de propagare a vectorilor (țânțari, șobolani) responsabili de epidemii de malarie, tifos sau holeră în rândul trupelor asediate.
• advar — Un acronim tehnic și neologism rar utilizat în ingineria software și administrarea bazelor de date pentru a desemna o structură de date de tip matrice dinamică sau un vector adaptabil (provenit din englezescul advanced array sau adaptive variable). În diverse limbaje de programare sau biblioteci de cod personalizate, termenul definește o entitate structurală capabilă să își modifice dimensiunea alocată în memorie în mod automat, în funcție de volumul și tipologia elementelor stocate în timpul execuției proceselor.
• alocorie — Fenomen sau modalitate de răspândire și dispersie a semințelor, sporilor sau fructelor plantelor prin intermediul unor factori sau vectori externi, străini de mecanismele proprii ale organismului vegetal (cum ar fi vântul, apa, animalele sau activitatea omului). Acest mecanism structural asigură colonizarea de noi habitate geografice și previne competiția intraspecifică în imediata apropiere a plantei-mamă.
• amfotrop — Despre ovule vegetale: variantă ortografică admisă pentru 'amfitrop', descriind structura puternic îndoită în formă de potcoavă; în virologie, descrie un virus (în special un retrovirus) capabil să infecteze și să se replice structural atât în celulele speciei gazdă originale, cât și în celulele unor specii diferite, manifestând un tropism dublu.
• androtropie — Fenomen biologic, orientare comportamentală sau dinamică ecologică caracterizată prin atracția, orientarea structurală sau migrarea selectivă a unor organisme, paraziți sau vectori biologici spre indivizi sau gazde de sex masculin. În psihologia experimentală rar, conceptul descrie o tendință de orientare a atenției sau interesului afectiv către elemente asociate masculinității.
• anemoentomofilie — Strategie reproductivă mixtă sau hibridă la plante în care polenizarea se realizează structural atât prin intermediul curenților de aer (vânt), cât și cu ajutorul insectelor polenizatoare. Această adaptare ecologică complexă asigură succesul reproductiv maxim al speciei într-un areal cu condiții meteorologice fluctuante sau în cazul unei densități variabile a populațiilor de vectori biotici.
• anemometrografie — Metodologie științifică, tehnică experimentală sau ramură a aerologiei aplicate care se ocupă cu înregistrarea grafică duală simultană, descrierea matematică și analizarea structurală a vitezei și direcției maselor de aer aflate în mișcare în straturile inferioare ale atmosferei.
• anocato — Termen tehnic rar sau neologism speculativ utilizat în lucrări de nișă pentru a descrie un obiect, un vector sau o structură spațială direcționată de jos în sus, orientată ascendent sau plasată deasupra unui plan median de referință. Format din rădăcini grecești, cuvântul servește ca indicator direcțional în descrierile geometrice sau anatomice.
• anofel — Insectă dipteră nematoceră din familia Culicidelor (genul Anopheles), caracterizată prin picioare foarte lungi și poziția oblică a corpului în repaus față de suport. Femelele sunt hematofage și reprezintă vectorul biologic structural principal prin care se transmite parazitul Plasmodium, agentul patogen responsabil de declanșarea malariei (friguri) la om.
• anofelism — Prezența, densitatea și răspândirea țânțarilor din genul Anopheles într-o anumită regiune geografică, evaluată din punct de vedere ecologic și epidemiologic. În medicina preventivă, termenul este utilizat pentru a descrie potențialul de transmitere a malariei într-un areal, analizându-se corelația structurală dintre densitatea vectorilor biologici și condițiile climatice sau de mediu favorabile proliferării larvelor.
• anofelogen — Care produce, generează sau favorizează dezvoltarea și înmulțirea țânțarilor din genul Anopheles. În sens ecologic și epidemiologic, termenul descrie un focar, un biotop sau un teren mlăștinos cu apă stagnantă și caldă ale cărui caracteristici fizice și biologice oferă condiții structurale optime pentru eclozarea și proliferarea larvelor acestor vectori ai malariei.
• antiparalel — Care este orientat în aceeași direcție matematică sau geometrică, dar în sens strict opus; element geometric, vector sau linie dreaptă ale căror orientări vectoriale se anulează reciproc prin inversare de sens. În geometria plană, termenul definește două drepte care intersectează două laturi ale unui unghi în așa fel încât formează unghiuri egale, dar antipozitionate în raport cu o axă simetrică sau o secantă de referință.
• antropocoră — Forma feminină pentru 'antropocor'; descrie o specie de plantă sau o populație vegetală ale cărei semințe, fructe ori spori sunt diseminați prin intermediul activităților umane. Ca substantiv, desemnează planta care utilizează vectorul uman, rutele comerciale ori uneltele agricole pentru a migra și a coloniza noi teritorii ecologice.
• antropocorie — Fenomen sau proces ecologic de răspândire și diseminare a fructelor, semințelor, sporilor ori bulbilor de plante prin intermediul omului, în mod voluntar (prin culturi, agricultură, horticultură) sau involuntar (prin haine, vehicule, transporturi internaționale). Reprezintă un factor major în antropizarea florei globale și în apariția speciilor invazive în noi ecosisteme.
• antropofil — Care manifestă o preferință marcată pentru om sau pentru mediul de viață al acestuia; termen utilizat în special în medicină și biologie pentru a descrie paraziții, insectele (cum ar fi anumite specii de țânțari) ori fungii dermatofiți care se dezvoltă exclusiv pe organismul uman sau în habitatele antropice.
• antropofilă — Forma feminină pentru 'antropofil'; descrie o specie de insecte, fungi sau microorganisme parazitare care manifestă o atracție exclusivă sau preferențială pentru organismul uman ori pentru habitatele create de oameni. Ca substantiv, desemnează o ciupercă dermatofită sau o insectă vector ce utilizează omul drept gazdă biologică principală.
• antropofilie — Proprietate biologică sau comportamentală a unor organisme (paraziți, insecte, ciuperci) de a prefera omul ca gazdă principală ori mediul de viață uman în detrimentul animalelor. Acest fenomen ecologic explică adaptarea evolutivă a multor vectori de boli infecțioase la microclimatul domestic și urban.
• argas — Gen de căpușe moi parazite din familia Argasidae, lipsite de scut dorsal chitinos, care atacă în mod special păsările domestice și sălbatice, dar și mamiferele sau omul în mod accidental. Aceste arahnide hematofage sunt nocturne, se ascund în crăpăturile adăposturilor în timpul zilei și reprezintă vectori biologici majori pentru transmiterea unor patogeni periculoși, precum bacterii și virusuri.
• bacilifer — Care poartă sau răspândește bacili; organism, mediu sau pacient asimptomatic ori clinic manifest care adăpostește bacterii în formă de bastonaș și le elimină activ în mediul înconjurător prin secreții, spută ori dejecții, reprezentând un vector epidemiologic activ de transmitere a bolii infecțioase.