Dicționarul de Regionalisme și Graiuri Populare Românești

• aleșteu — Un termen regional sau arhaic utilizat în special în Moldova și Transilvania pentru a desemna un iaz, un heleșteu sau un bazin artificial amenajat special pentru creșterea, reproducerea și exploatarea peștelui. Structura presupune un baraj sau o acumulare de apă controlată prin canale de scurgere.
• aninău — Termen regional sau arhaic folosit pentru a desemna un cârlig mare, un dispozitiv rudimentar de agățat ori un fus gros utilizat în gospodăriile țărănești tradiționale pentru suspendarea unor unelte, căldări sau bucăți de carne în afumătoare. În anumite zone etnografice, cuvântul descrie și un loc abrupt sau o creangă proeminentă de care se pot anina diverse obiecte.
• anumea — Variantă populară, regională sau arhaică a cuvântului 'anume'; în mod intenționat, cu dinadinsul, special; (adjectiv) care este de un anumit fel, determinat sau ales în mod expres dintr-o mulțime de elemente.
• araciu — Variantă fonetică regională pentru arac, întâlnită în anumite graiuri ale limbii române (în special în zonele vestice sau meridionale). Desemnează prăjina sau parul subțire de lemn înfipt în pământ pentru a susține plantele agățătoare din grădină sau vița-de-vie. Deși este o formă arhaică sau dialectală, ea păstrează exact aceleași funcții tehnice din gospodăria rurală tradițională ca și termenul standard.
• arigan — Variantă regională sau arhaică rară utilizată în anumite graiuri pentru a desemna mageranul (Origanum majorana) sau oregano (Origanum vulgare), plante erbacee aromatice din familia Lamiaceae, folosite în medicina populară și ca condiment.
• armăcsar — Variantă fonetică regională pentru cuvântul 'armăsar'; cal adult necastrat, utilizat de regulă pentru reproducere în cadrul hergheliilor datorită calităților sale genetice deosebite. Termenul se întâlnește în graiurile populare românești, păstrând nuanțele lexicale specifice anumitor zone rurale.
• arsit — Variantă fonetică regională pentru 'arșiță' sau un fenomen specific de pârjolire a vegetației și culturilor agricole din cauza căldurii excesive și a lipsei prelungite de precipitații. În limbajul popular, termenul descrie starea de uscăciune extremă a aerului și a solului în zilele toride de vară, având un impact distructiv asupra plantelor cultivate.