Dicționarul de Termeni Medicali și Tehnici Clinice

• adaptometrie — Metodă clinică de investigație și diagnosticare utilizată în oftalmologie pentru determinarea capacității de adaptare a ochiului (în special a retinei) la variațiile de lumină și întuneric. Acest procedeu medical măsoară pragul absolut de sensibilitate luminoasă a receptorilor vizuali în funcție de timp, permițând identificarea precoce a unor afecțiuni retiniene sau a hemeralopiei (orbul găinilor).
• adrenoterapie — Metodă terapeutică constând în utilizarea medicinală a adrenalinei, a extractelor totale de țesut suprarenal sau a hormonilor sintetici corelați pentru tratarea diverselor afecțiuni patologice. În medicina clinică, termenul se aplică procedurilor de urgență bazate pe administrarea de epinefrină în stări de șoc anafilactic sau stop cardiac, precum și terapiilor de substituție hormonală în caz de insuficiență corticosuprarenală cronică.
• artrocenteză — Procedură medicală invazivă constând în puncționarea unei cavități articulare cu ajutorul unui ac steril, realizată în scop diagnostic (pentru extragerea și analiza lichidului sinovial) sau terapeutic (pentru evacuarea unui revărsat lichidian ori injectarea de medicamente). Este o tehnică fundamentală în reumatologie și ortopedie pentru evaluarea rapidă a artritelor septice sau microcristaline.
• autohematoterapie — Metodă terapeutică ce constă în prelevarea unei cantități de sânge venos de la un pacient și reinjectarea imediată a acestuia în organismul aceluiași individ (pe cale intramusculară sau subcutanată), cu scopul de a stimula nespecific reactivitatea imunitară, procesele de vindecare și capacitatea de autoapărare a corpului în stări alergice, infecții cronice sau afecțiuni dermatologice.