Dicționarul Limbii Române Vechi și de Tranziție

• afundătoriu — Formă arhaică sau regională a adjectivului 'afundător' ori 'afund', folosită în trecut în manuscrise geografice și cronici vechi. Descrie o suprafață, o potecă ori un mediu care duce adânc în jos, care provoacă scufundarea sau pătrunderea profundă într-un loc izolat și greu accesibil.
• afunzime — Formă arhaică, abstractă sau regională pentru noțiunea de adâncime ori profunzime, utilizată izolat în traduceri teologice, cronici medievale sau manuscrise literare timpurii. Termenul exprimă starea sau proprietatea unui mediu, obiect ori concept de a se extinde mult sub suprafață sau dincolo de aspectele imediate, aparente.
• agalea — Formă populară veche sau regională extinsă a adverbului 'agale', utilizată în trecut în graiurile locale ori în texte folclorice pentru a descrie o acțiune desfășurată într-un ritm extrem de rar, domol, așezat și fără nicio grabă; pe îndelete.
• apelarisire — Acțiunea de a (se) apelarisi și rezultatul ei; procesul arhaic de înaintare a unui apel, a unei contestații sau a unei plângeri oficiale către o instanță superioară ori un dregător. Acest substantiv de acțiune a dispărut complet din uzul curent, fiind înlocuit de termenul modern 'apelare'.
• artileri — Formă veche sau regională de plural utilizată pentru desemnarea ansamblului pieselor de artilerie sau a unităților de tragere grele din cadrul unei armate. În documentele administrative din secolele trecute, termenul definea gurile de foc repartizate unei divizii sau fortificații înainte de standardizarea modernă a declinărilor lingvistice militare.