Dicționarul Onomastic și Toponimic al României

• Alba — Numele unui județ din regiunea istorică Transilvania, România, având reședința în municipiul Alba Iulia; de asemenea, termenul constituie primul element al unor toponime celebre (Alba Iulia, Cetatea Alba). Scris cu majusculă, substantivul individualizează o unitate administrativ-teritorială majoră, recunoscută istoric pentru rolul său esențial în actul Marii Uniri de la 1918.
• Alba Iulia — Municipiu de rangul întâi din România, reședință a județului Alba, situat în regiunea istorică Transilvania, pe malul râului Mureș. Orașul deține o valoare simbolică națională supremă, fiind locul unde s-a proclamat oficial Marea Unire de la 1 decembrie 1918 și unde au fost încoronați Regii României Mari în anul 1922. Adăpostește cea mai mare cetate de tip Vauban din sud-estul Europei, numită Alba Carolina.
• Albac — Comună turistică importantă situată în județul Alba, Transilvania, România, amplasată în bazinul superior al râului Arieșul Mare, în inima Munților Apuseni. Localitatea este recunoscută la nivel național pentru peisajele sale montane spectaculoase, conservarea meșteșugurilor tradiționale ale moților, precum prelucrarea lemnului, și rolul istoric activ în timpul răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan.
• Albâia — Numele unui curs de apă (râul Albâia) sau al unei microregiuni geografice și hidrografice situate în spațiul carpatic sau pericarpativ românesc. Scris cu majusculă, substantivul propriu individualizează un element hidronimic specific, integrat structural în bazinele hidrografice locale și recunoscut în topografia regională.
• Albaiu — Denumirea unui vârf montan important (Vârful Albaiu) și a unei culmi muntoase majore situate în masivul Munții Baiului (Gârbova) din Carpații Meridionali, România. Zona reprezintă o destinație turistică căutată pentru drumeții montane, oferind panorame structurale deosebite asupra Văii Prahovei și a masivului Bucegi.
• Albeci — Numele unei localități (satul Albeci) sau al unui curs de apă mic; de asemenea, înregistrat istoric ca nume de familie de origine românească. Scris cu majusculă, substantivul propriu individualizează o entitate geografică specifică încadrată în rețeaua toponimică locală ori o filiație genealogică autohtonă.
• Albești — Numele a numeroase localități (comune și sate) din România, răspândite în județe precum Constanța, Botoșani, Mureș, Vaslui, Teleorman, Buzău și Ialomița. Scris cu majusculă, acest oiconim de bază individualizează așezări rurale sau administrative recunoscute istoric, a căror denumire derivă din patronimicul Albu sau din fondul cromatic autohton 'alb'.
• Albești-Paleologu — Comună administrativă importantă situată în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Albești-Muru, Albești-Paleologu (reședința), Cioceni, Vadu Părului și Călinești. Localitatea este amplasată într-o zonă viticolă de renume, fiind un nod rutier regional de bază pe traseul național care leagă Ploieștiul de Buzău.
• Albeștii de Argeș — Comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Albeștii de Argeș (reședința), Albeștii Pământeni, Brătești, Doblea, Dobrotu, Dumirești și Florieni. Localitatea este situată în zona deluroasă a județului, pe cursul râului Argeș, în imediata apropiere a municipiului Curtea de Argeș, fiind recunoscută pentru tradițiile sale rurale, agroturism și livezile întinse de pomi fructiferi.
• Albeștii de Muscel — Comună situată în partea de nord a județului Argeș, Muntenia, România, formată din satele Albești (reședința) și Cândești. Localitatea este amplasată în zona istorică a Muscelului, la poalele Munților Iezer-Păpușa, fiind renumită pe plan național pentru carierele sale de calcar numit 'piatră de Albești', utilizată istoric în sculptură și arhitectură monumentală.
• Albușoiu — Nume de familie românesc răspândit în spațiul carpato-danubian, provenit prin derivare onomastică; de asemenea, poate desemna un curs de apă minor sau o formă de relief locală. Etimologic, are la bază radicalul cromatic 'alb' combinat cu un sufix augmentativ-peiorativ sau colectiv, folosit istoric pentru a identifica o persoană cu părul ori tenul foarte deschis sau pentru a descrie un pârâu cu ape repezi și înspumate.
• Alcaz — Nume de familie românesc întâlnit în spațiul carpatic; de asemenea, desemnează un mic curs de apă, pârâu sau microtoponim din zona montană ori deluroasă a României. Din punct de vedere lingvistic și etimologic, termenul provine din fondul onomastic regional, putând fi legat structural de influențe slave sau de transformări fonetice locale ale unor termeni arhaici.
• Alchia — Formă toponimică regională, microtoponim sau variantă arhaică asociată cu denumirea unor localități mici ori văi din spațiul geografic românesc; de asemenea, poate reprezenta o formă derivată dialectal sau o poreclă rurală legată etimologic de cuvântul 'alchie' (așchie/dinți) sau de alte radicale onomastice vechi carpatice.
• Armeanca — Denumire geografică (toponim) sau hidrologică (hidronim) purtată de diverse cursuri de apă mici, văi sau microregiuni de pe teritoriul României; nume propriu de familie utilizat în spațiul românesc, având o puternică legătură istorică cu prezența și influența comunităților armenești în comerțul și viața socială a localităților de-a lungul secolelor.
• Arsu — Toponim românesc și nume de familie derivat direct din adjectivul sau participiul 'ars'. Ca nume de loc, desemnează microtoponime specifice (dealuri, pârâuri sau văi) care au fost asociate istoric cu incendii de pădure, defrișări prin foc realizate pentru extinderea pășunilor sau soluri aride și calcaroase, puternic uscate de soare. Ca nume de familie, reflectă o poreclă arhaică legată de o caracteristică fizică ori de locul de proveniență al purtătorului.