#Andria

• Aenesidemos — Enesidem; filozof sceptic grec din secolul I î.Hr., născut în Knossos (Creta), celebru pentru relansarea și structurarea pyrrhonismului în Alexandria. Este autorul lucrării pierdute 'Discursuri pyrrhonice' și creatorul celor zece tropi (moduri de argumentare) prin care demonstra imposibilitatea obținerii unei cunoașteri absolute și necesitatea suspendării judecății (epoche).
• Alessandria — Un oraș și municipiu din regiunea Piemont, situat în nord-vestul Italiei, capitală a provinciei cu același nume. Fondat în secolul al XII-lea ca fortăreață ligurică, orașul reprezintă un nod feroviar și industrial de importanță istorică și strategică majoră, fiind recunoscut la nivel mondial și pentru fabricarea faimoaselor pălării Borsalino.
• Alexan — Formă onomastică arhaică, hipocoristică sau regională derivată din numele Alexandru, întâlnită în documente istorice transilvănene sau în scrieri bisericești vechi. Ca adjectiv sau determinant în folclor, termenul poate face referire la un stil narativ sau la o compoziție epică populară ce imită structura celebrei Alexandria (povestea legendară a vieții lui Alexandru cel Mare).
• alexăndrean — Formă regională, arhaică sau neoficială pentru alexandrinean, desemnând un locuitor sau o persoană originară din municipiul Alexandria (județul Teleorman, România) ori din orașul istoric Alexandria din Egipt. Ca adjectiv, termenul descrie un element cultural, social sau geografic care aparține acestor așezări urbane ori este strâns legat de evoluția lor istorică.
• alexăndreancă — Formă regională, arhaică sau neoficială pentru alexandrineancă, desemnând o femeie sau o persoană de gen feminin originară din municipiul Alexandria (județul Teleorman, România) ori din orașul istoric Alexandria din Egipt. Termenul funcționează ca un demonim specific în graiul popular din sudul României, fiind utilizat pentru a indica apartenența geografică și identitatea culturală locală.
• Alexandria — Numele faimosului oraș portuar din Egipt, fondat de Alexandru cel Mare în anul 331 î.Hr., devenit un centru cultural, academic și economic suprem al lumii antice helenistice; totodată, numele municipiului reședință al județului Teleorman din România. În istoria literară românească, termenul definește o celebră scriere populară de tip roman epic medieval ce relatează faptele legendare de vitejie și cuceririle împăratului Macedoniei.
• alexandrie — Termen literar arhaic utilizat pentru a desemna o povestire populară, o cronică sau un roman cavaleresc de tip medieval care relatează viața, faptele de vitejie și campaniile militare legendare ale lui Alexandru cel Mare. Provine din tradiția manuscriselor românești vechi și definește un gen narativ specific, caracterizat prin îmbinarea adevărului istoric cu elemente mitologice și fantastice.
• alexandrin — Privitor la orașul Alexandria ori la cultura helenistică dezvoltată acolo; în poetică, termenul desemnează un vers clasic solemn de douăsprezece (sau paisprezece) silabe, compus din două emistihuri egale despărțite prin cezură. Acest tip de vers, originar din literatura franceză medievală și utilizat intens în tragedia clasică, a fost preluat cu succes de marii poeți români în compozițiile lor epice.
• alexăndrinean — Variantă fonetică regională sau neoficială pentru alexandrinean, desemnând un locuitor sau o persoană originară din municipiul Alexandria (Teleorman, România) ori din orașul istoric Alexandria (Egipt). Ca adjectiv, termenul califică bunuri, obiceiuri sau trăsături socio-culturale specifice acestor spații urbane, fiind utilizat frecvent în graiul curent din sudul Munteniei.
• alexăndrineancă — Variantă fonetică regională, arhaică sau neoficială pentru alexandrineancă, desemnând o femeie sau o persoană de gen feminin originară din municipiul Alexandria (județul Teleorman, România) ori din orașul istoric Alexandria din Egipt. Cuvântul funcționează ca un demonim specific în graiul popular din zona de câmpie a Munteniei, indicând originea geografică, apartenența socială și identitatea culturală locală.
• alexandrinism — Curent cultural, literar și filozofic sincretic dezvoltat în Alexandria în perioada helenistică și în primele secole ale erei noastre, caracterizat prin fuziunea tradițiilor intelectuale grecești cu elemente mistice și religioase orientale. În sens literar negativ, termenul descrie o tendință de erudiție excesivă, pedanterie și formalism rigid, care pune accentul pe regulile tehnice stricte ale compoziției în detrimentul originalității creative.
• Alixăndria — Variantă grafică arhaică sau fonetică veche pentru 'Alexandria'. În istoria literaturii române, desemnează celebra carte populară (romanul chirilic popular) care relatează faptele legendare și vitejiile lui Alexandru Machedon (Alexandru cel Mare). De asemenea, poate reprezenta transcrierea veche a numelui orașului sau a unor așezări numite în onoarea acestuia.
• Altămaș — Termen onomastic și toponimic arhaic de origine turanică, atestat istoric ca nume de persoană (han tătar, personaj din scrierile populare precum Alexandria) și folosit ca denumire geografică pentru forme de relief muntoase. În lexicografia istorică, reprezintă o variantă structurală strâns legată de evoluția numelor proprii de influență orientală asimilate în spațiul românesc medieval.
• Amantes, amentes — Locuțiune latină celebră provenită dintr-o comedie a dramaturgului Terențiu (Andria), tradusă literal prin 'Îndrăgostiții sunt nebuni' sau 'Cei ce iubesc sunt lipsiți de minte'. Expresia evidențiază jocul de cuvinte paronimic dintre 'amantes' (îndrăgostiții) și 'amentes' (nebunii / cei fără minte), fiind utilizată de secole pentru a descrie starea de iraționalitate, idealism și pierdere a simțului practic ce însoțește pasiunea amoroasă intensă.
• Amherstia — Gen monotipic de plante din familia Fabaceae (Leguminosae), a cărui unică specie este Amherstia nobilis, un arbore tropical originar din Myanmar (Birmania), numit și 'Mândria Burmei'. Este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai frumoși arbori ornamentali din lume datorită inflorescențelor sale structurale spectaculoase, de culoare roșu intens cu pete galbene, asemănătoare unor orhidee suspendate.
• anandrie — Termen medical și biologic rar ce desemnează absența completă sau deficitul sever de caractere masculine ori de hormoni androgeni (testosteron) la un individ de sex masculin. În patologia clinică, această afecțiune structurală sau funcțională poate fi cauzată de anomalii genetice, disfuncții testiculare sau tulburări severe ale axului hipotalamo-hipofizar, ducând la nedezvoltarea caracterelor sexuale secundare și la apariția unor trăsături fizice eunuchoide.
• Andrian — Prenume masculin sau nume de familie românesc, reprezentând o variantă regională sau istorică a numelui Adrian, influențată fonetic de tema numelui Andrei, ori un derivat direct din grecescul 'Andreas'. În spațiul est-european și cultural autohton, acest nume structural este purtat de personalități din mediul politic, academic sau artistic, servind ca marker stabil de identitate personală și familială.
• Andriana — Prenume feminin românesc, reprezentând o variantă regională sau grafică rară a numelui Adriana (sau o feminizare directă a numelui Andrian / Andreian), derivat structural în cele din urmă din rădăcina elenă 'Andreas'. Acest nume poartă valoarea simbolică a nobleții, curajului și demnității, fiind utilizat din punct de vedere istoric în diverse documente parohiale și administrative pentru individualizarea persoanelor de sex feminin.
• Andriaș — Nume de familie românesc sau prenume masculin rar, reprezentând o variantă fonetică regională sau arhaică a numelui Andraș ori o derivare directă din maghiarul András. În context structural și lingvistic, acest patronimic indică filiația sau descendența dintr-un strămoș numit Andrei, fiind utilizat istoric în zonele de interferență culturală din Transilvania și Bucovina pentru individualizarea persoanelor.
• Apion — Gen de insecte coleoptere fitofage de dimensiuni foarte mici din familia Apionidae, cunoscute popular sub numele de gărgărițe ale leguminoaselor (de exemplu, Apion apricans, care atacă culturile de trifoi). În istorie și filologie, Apion reprezintă numele unui celebru învățat, gramatic și retor elenist din secolul I d.Hr., originar din Egipt, cunoscut pentru disputele sale cu Flavius Josephus.