#Arsu

• amfiteriu — Gen de mamifer fosil de talie mică din perioada Jurasicului mediu, caracterizat prin caractere primitive ale dentiției mandibulare; este considerat din punct de vedere evolutiv un potențial strămoș sau o formă înrudită timpurie a marsupialelor și a mamiferelor placentare moderne.
• aplacental — Care este lipsit de placentă; mamifer sau organism care nu dezvoltă o placentă în timpul perioadei de gestație a embrionului, reproducerea realizându-se prin ouă sau prin dezvoltarea fătului într-o pungă marsupială externă (de exemplu, monotremele și marsupialele).
• arde — A fi distrus sau mistuit de foc, a se afla în stare de combustie, emițând căldură și lumină; a supune un obiect acțiunii unei temperaturi ridicate (coacere, calcinare, sterilizare). În sens medical sau fiziologic, înseamnă a produce o senzație de usturime, febră puternică ori durere acută asemănătoare unei arsuri termice, iar în sens figurat exprimă o dorință intensă, pasiune mistuitoare ori grabă extremă.
• ardeietură — Termen rarisim sau regional ce desemnează o tăietură, o crestătură ori o porțiune dintr-un preparat din carne care a fost frecată intens sau umplută cu ardei iute pisat ori boia roșie. În sens figurat sau popular izolat, poate defini senzația reziduală de arsură lăsată pe piele ori pe mucoase în urma manipulării imprudente a legumelor iuți.
• ars — Care a suferit acțiunea distructivă sau transformatoare a focului, a căldurii intense sau a unei substanțe chimice corozive; carbonizat, distrus prin combustie. În sens medical, descrie țesuturile organice afectate de o arsură; în sens larg și figurat, se referă la o persoană păgubită, înșelată grav sau marcată profund de o pasiune intensă ori suferință sufletească.
• Arsu — Toponim românesc și nume de familie derivat direct din adjectivul sau participiul 'ars'. Ca nume de loc, desemnează microtoponime specifice (dealuri, pârâuri sau văi) care au fost asociate istoric cu incendii de pădure, defrișări prin foc realizate pentru extinderea pășunilor sau soluri aride și calcaroase, puternic uscate de soare. Ca nume de familie, reflectă o poreclă arhaică legată de o caracteristică fizică ori de locul de proveniență al purtătorului.
• Arsul — Variantă articulată a toponimului 'Arsu', utilizată pentru a desemna în mod specific un anumit element geografic, precum Vârful Arsul sau pârâul Arsul. Articolul hotărât '-ul' subliniază unicitatea locului în cadrul comunității respective, indicând o formă de relief proeminentă, o pădure parțial arsă în trecut sau un curs de apă care se usucă parțial în perioadele de caniculă intensă.
• Arsura — Numele oficial al unor localități rurale și cursuri de apă din România, printre care se numără comuna și satul Arsura din județul Vaslui, precum și sate omonime în județe ca Vâlcea sau Galați. Din punct de vedere etimologic, denumirea structurală provine de la practicile istorice de defrișare prin incendiere a unor porțiuni de pădure pentru a crea spații agricole, denumite vetre de sat, păstrate ca atare în documentele administrative.
• arzătură — Leziune tisulară provocată de acțiunea directă a căldurii (foc, lichide fierbinți, aburi), a radiațiilor solare, a curentului electric sau a unor substanțe chimice corozive asupra pielii ori a mucoaselor. În sens structural medical, severitatea sa este clasificată pe grade (I-IV) în funcție de profunzimea distrugerii celulare. În limbaj colocvial, termenul descrie și senzația acută de usturime gastrică întâlnită în afecțiunile digestive sau urmele lăsate de un obiect încins pe o suprafață.
• astragal — Un termen polisemantic cu aplicații structurale diverse: în anatomie, reprezintă osul scurt al tarsului (talus), situat în regiunea gleznei, care se articulează cu tibia și fibula pentru a transmite greutatea corpului către picior; în arhitectura clasică, desemnează o profilatură mică, de formă semicirculară (mulură), decorată adesea cu șiruri de mărgele, care separă capitelul de fusul coloanei; în botanică, se referă la un gen de plante erbacee (Astragalus) din familia Fabaceae.