#Caucaz

• abhaz — Persoană care face parte din populația de bază a Abhaziei sau care este originară de acolo; ca adjectiv, desemnează tot ceea ce aparține acestei regiuni sau culturii sale. În studiile globale de gerontologie și antropologie medicală din secolul al XX-lea, populația abhază a devenit un subiect major de cercetare datorită indicelui neobișnuit de ridicat de longevitate activă, cercetătorii analizând dieta locală, factorii genetici și stilul de viață rural pentru a înțelege secretele îmbătrânirii celulare încetinite.
• Abhazia — Regiune geografică situată pe coasta estică a Mării Negre și în versantul sudic al Caucazului Mare. În domeniul balneoclimatologiei și al istoriei medicale est-europene, Abhazia este recunoscută pe plan internațional ca o zonă climaterică terapeutică de prim rang, faimoasă pentru sanatoriile sale din Gagra sau Suhumi, destinate recuperării pacienților cu afecțiuni respiratorii cronice, tuberculoză pulmonară și boli cardiovasculare datorită aerului ionizat montan-marin.
• Abies nordmanniana — Specie de brad originară din munții din jurul Mării Negre (Caucaz, Turcia), cunoscută popular sub numele de brad de Caucaz sau bradul lui Nordmann. În domeniul balneologiei europene și al aromaterapiei clinice, această specie este extrem de apreciată datorită calității superioare a uleiului esențial obținut din acele sale bogate în acetat de bornil și campfen, substanțe utilizate intens în inhaloterapie pentru dezinfectarea plămânilor și în băi terapeutice destinate relaxării musculare și calmării sistemului nervos.
• Adighei — Termen care se referă la Republica Adigeea, o entitate federală din Federația Rusă situată în Caucazul de Nord, sau la populația indigenă a acesteia (cunoscuți și ca circasieni). Ca adjectiv, descrie un bun cultural, o limbă caucaziană sau un element structural ce aparține acestei regiuni geografice ori tradițiilor etnice ale locuitorilor săi.
• Adjaria — Republică autonomă situată în sud-vestul Georgiei, pe coasta estică a Mării Negre, la granița cu Turcia. Este o regiune cu o importanță strategică deosebită, având capitala la Batumi și fiind caracterizată printr-un relief muntos spectaculos, o climă subtropicală umedă și o istorie bogată marcată de confluența culturilor georgiană, otomană și pontică.
• alan — Membru al unui grup antic de triburi sarmatice (iraniene) nomade, recunoscute istoric pentru abilitățile lor excepționale de călăreți și războinici, care au migrat din Asia Centrală spre Europa de Est și Caucaz în primele secole d.Hr.; în sens adjectival structural, termenul se referă la elementele culturale, militare sau geografice specifice acestor populații care au interacționat cu Imperiul Roman și au participat la Marile Migrații. Descendenții direcți ai alanilor din Caucaz sunt considerați osetinii de astăzi.
• alană — Forma de gen feminin a adjectivului 'alan'; care aparține alanilor, privitor la alani sau specific acestui popor antic nomad de origine iraniană. În context istoric și arheologic, termenul descrie elemente de cultură materială, tactici militare, piese de harnașament, așezări sau valuri de migrație specifice clanurilor alane care au străbătut Europa de Est și regiunea Caucazului în antichitatea târzie.
• Andrachne colchica — Specie endemică de plante arbustive pitice aparținând genului Andrachne din familia Phyllanthaceae, întâlnită cu precădere în regiunea istorică Colchida (Caucazul de Vest). Această plantă structurală se remarcă prin tulpini subțiri, ramificate, frunze ovate de dimensiuni reduse și flori axilare solitare, fiind perfect adaptată la microclimatul umed și solurile calcaroase specifice versanților stâncoși împăduriți.
• Anemone albana — Denumire științifică sinonimă pentru Pulsatilla albana, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, răspândită în zonele alpine și stâncoase din Caucaz și Iran. Planta se distinge prin perișorii densi și mătăsoși care o acoperă complet, frunzele adânc divizate și florile sale nodding (aplecate) sub formă de clopot, colorate în nuanțe de galben-crem, violet-deschis sau purpuriu.
• Araks — Variantă grafică și transliterare internațională pentru râul Aras; un curs de apă major situat în Caucazul de Sud, având o lungime de peste 1000 de kilometri. Izvorăște din estul Turciei, curge spre est mărginind Armenia, exclava nativă Nakhchivan a Azerbaidjanului și Iranul, înainte de a se vărsa în râul Kura. Deține o importanță geopolitică fundamentală, servind drept frontieră naturală strictă și barieră strategică între multiple state din regiune.
• areni — Forma de plural pentru substantivul rar 'arenar' or 'arcan'; de asemenea, numele propriu al unei faimoase localități și sit arheologic din Armenia (Areni), renumit la nivel mondial pentru descoperirea celei mai vechi crame din lume și a unui pantof de piele preistoric intact. Înțelesul structural sau geografic trimite direct la culturile preistorice din Caucaz și la începuturile viticulturii.
• armean — Persoană (bărbat) care face parte din populația de bază a Armeniei sau este de origine armeană; ca adjectiv, se referă la ceea ce aparține Armeniei, armenilor, culturii, istoriei sau limbii armene (o ramură independentă a familiei de limbi indo-europene). Comunitățile armene au o istorie structurală bogată de așezare în spațiul românesc (în special în Moldova și Transilvania), contribuind major la dezvoltarea comerțului, arhitecturii urbane și culturii locale.
• armeană — Femeie care face parte din populația de bază a Armeniei sau este de origine armenească. Ca adjectiv (scris cu minusculă), descrie un element care aparține Armeniei, locuitorilor săi sau culturii acestora, ori se referă la limba armeană (limbă indo-europeană izolată, cu propria sa scriere grafică arhaică).
• Armenia — Stat suveran (Republica Armenia) situat în regiunea muntoasă a Caucazului de Sud, la granița dintre Europa de Est și Asia de Vest. Cu o istorie milenară și o cultură profund marcată de spiritualitatea creștină, țara este recunoscută ca fiind primul stat din lume care a adoptat oficial creștinismul ca religie de stat (în anul 301 d.Hr.), având capitala la Erevan și fiind dominată vizual de silueta simbolică a Muntelui Ararat.
• Armenie — Țară muntoasă situată în regiunea Caucazului de Sud, la granița dintre Europa de Est și Asia de Vest; republică independentă cu o istorie multimilenară bogată, fiind recunoscută ca primul stat din lume care a adoptat oficial creștinismul ca religie de stat la începutul secolului al IV-lea. Capitala sa este orașul Erevan, iar teritoriul său reprezintă un spațiu de o importanță arheologică și culturală remarcabilă.
• Armeniu — Persoană (bărbat) care face parte din populația de bază a Armeniei sau este de origine armeană; membru al uneia dintre cele mai vechi comunități creștine și culturale din regiunea Caucazului și a diasporei globale, recunoscut istoric pentru spiritul antreprenorial, păstrarea alfabetului propriu și contribuția majoră la comerțul din estul Europei.
• Arnebia echioides — Denumirea științifică a unei specii de plante erbacee perene din familia Boraginaceae, originară din Caucaz și regiunile muntoase ale Iranului, cunoscută popular sub numele de 'planta profetului'. Este remarcabilă datorită florilor sale galben-aurii care prezintă inițial cinci pete caracteristice mari, negre-purpurii, la baza fiecărui lob al corolei, pete care se estompează în mod spectaculos și dispar complet pe măsură ce floarea îmbătrânește.
• azer — Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo; bărbat aparținând acestui popor de origine turcică. Ca adjectiv, termenul se referă la ceea ce aparține Azerbaidjanului, locuitorilor săi sau limbii azere (o limbă din familia turcică), definind structural elemente culturale, istorice și tradiționale specifice acestei regiuni caucaziene bogate, situată la intersecția dintre Europa Răsăriteană și Asia Apuseană.
• azerbaidjan — Variantă adjectivală arhaică, populară sau o formă lingvistică tolerată istoric în limba română pentru a descrie ceea ce aparține Republicii Azerbaidjan, locuitorilor săi sau limbii azere. În textele geografice și manualele din secolul trecut, termenul servea ca indicator de apartenență structurală pentru bunuri, tradiții ori teritorii din Caucaz, fiind înlocuit treptat în uzul academic de formele moderne 'azer' sau 'azerbaidjaner'.
• azerbaidjană — Variantă extinsă sau arhaică acceptată istoric în lexicul românesc pentru a desemna limba azeră ori o femeie de etnie azeră din Caucaz. Ca adjectiv la forma feminină, indică apartenența structurală, culturală sau politică la Republica Azerbaidjan, fiind utilizat frecvent în documente diplomatice și hărți din secolul trecut pentru a califica elemente lingvistice, economice ori geografice din zona Caspică.