#abo

• a abonda — A exista din belșug, a se găsi în cantități mari sau în număr mare; a fi foarte bogat în ceva.
• a aborda — A te adresa direct unei persoane pentru a iniția o conversație, o negociere sau o interacțiune socială; a începe să studiezi, să discuți, să tratezi sau să rezolvi o problemă complexă, un subiect teoretic ori o situație critică; (în sens maritim original) a aduce o navă în contact direct cu o altă navă sau cu malul, voluntar sau din cauza unei coliziuni accidentale.
• a aborta — A pierde sau a întrerupe în mod prematur, spontan ori provocat, evoluția unei sarcini (avort); (în informatică și tehnologie, prin extensie modernă) a opri forțat executarea unui program, a unui script sau a unei operațiuni tehnice înainte de finalizarea sa completă; (în sens figurat, livresc) a eșua în realizarea unui plan, a unui proiect sau a unei acțiuni în fazele sale incipiente.
• abaca — Plantă textilă din familia bananierului (Musa textilis), cultivată în Filipine, ale cărei frunze furnizează o fibră vegetală foarte rezistentă (cânepă de Manila). În domeniul materialelor medicale și farmaceutice, fibrele fine de abaca sunt utilizate în straturile filtrante rezistente la umiditate, pentru confecționarea pungilor sterile de ceaiuri medicinale, a hârtiei speciale pentru filtre de laborator și a unor textile de protecție biodegradabile.
• Abelia — Gen de plante arbustive decorative din familia Caprifoliaceae, originare din Asia de Est și Mexic. În botanica farmaceutică, toxicologie și neuropsihiatrie, extractele din speciile genului Abelia sunt studiate pentru conținutul lor în metaboliți secundari biologic activi (iridoid-glucozide, polifenoli). Acești compuși prezintă potențial terapeutic antioxidant și neuroprotector, fiind investigați clinic în modele experimentale pentru reducerea stresului oxidativ din bolile neurodegenerative sau atenuarea simptomelor neurosomatice de anxietate.
• Abeliophyllum — Gen botanic monotipic din familia Oleaceae, reprezentat exclusiv de specia Abeliophyllum distichum (forsythia albă coreeană). În botanica farmaceutică, fito-neuroștiințe și toxicologie, extractele din organele aeriene ale acestei plante sunt studiate intensiv pentru concentrația lor ridicată de glicozide feniletanoidice, flavonoide și compuși verbascozide. Acești metaboliți secundari prezintă proprietăți puternic antioxidante, antiinflamatorii și neuroprotectoare, fiind investigați in vitro și in vivo pentru capacitatea de a reduce neuroinflamarea, de a inhiba acetilcolinesteraza și de a proteja celulele neuronale împotriva degradării induse de stresul oxidativ din patologiile cognitive degenerative.
• abo — Sistem major de clasificare a grupelor sanguine umane (A, B, AB și O), determinat genetic de prezența sau absența unor antigene specifice (aglutinogene) pe suprafața hematiilor și a unor anticorpi (aglutinine) în plasmă. În lexiconul medical modern, termenul funcționează ca un substantiv propriu invariabil utilizat pentru identificarea compatibilității transfuzionale.
• aboală — Termen medical vechi sau regionalism utilizat în trecut în satele românești (în special în anumite graiuri meridionale sau transilvănene) ca o formă derivată ori alterată fonetic pentru a descrie o stare de suferință ușoară, o indispoziție fizică trecătoare, o boală de mică gravitate sau o slăbiciune corporală.
• Abobra — Gen taxonomic monotipic de plante agățătoare, perene, din familia Cucurbitaceae, a cărui unică specie recunoscută este Abobra tenuifolia (cunoscută popular sub numele de dovlecelul roșu de râu). Este o plantă originară din America de Sud (Brazilia, Argentina, Uruguay), cultivată parțial în sere sau grădini botanice europene ca plantă ornamentală datorită frunzișului fin și fructelor sale sferice, de un roșu intens la maturitate.
• abocluzie — Anomalie dento-maxilară caracterizată prin absența contactului normal dintre dinții arcadei superioare și cei ai arcadei inferioare în poziție de ocluzie centrată. Această tulburare de aliniere (cunoscută și sub numele de ocluzie deschisă) afectează funcția masticatorie, fonația și estetica facială a pacientului.
• aboli — Acțiunea de a desființa, a anula, a suprima sau a casa o lege, un obicei, o instituție publică ori o stare socială de drept, prin intermediul unui act legislativ oficial sau al unui decret emis de o autoritate statală suverană.
• abolire — Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; desființarea oficială, anularea, suprimarea sau revocarea unei legi, a unui obicei, a unei instituții publice ori a unei stări sociale de drept, prin intermediul unui act de autoritate publică.
• abolit — Însușire care desemnează o lege, un obicei, un privilegiu sau o instituție care a fost desființată, anulată sau suprimată în mod oficial printr-un act legislativ sau un decret autoritar. Provine din participiul trecut al verbului „a aboli”.
• aboliție — Formă secundară sau variantă juridică a substantivului „abolițiune”. Desemnează un act de clemență sau o măsură de drept penal prin care puterea legislativă suverană desființează, anulează sau interzice o lege, o pedeapsă ori o procedură judiciară. În anumite sisteme juridice istorice, reprezenta o formă de amnistie timpurie ce oprea începerea sau continuarea urmăririi penale.
• aboliționism — Mișcare socială, politică și ideologică apărută în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în Europa și America, având ca obiectiv inițial desființarea oficială a sclaviei și a traficului de ființe umane. În sens extins și modern, termenul desemnează orice curent de opinie sau doctrină care militează pentru suprimarea definitivă a unor legi, instituții sau practici considerate inumane ori învechite, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau sistemul penitenciar clasic.
• aboliționist — Persoană care aderă la aboliționism, militând activ pentru desființarea unei legi, a unei instituții sau a unei practici inumane ori învechite (cum ar fi sclavia, pedeapsa cu moartea sau sistemul carceral). Ca adjectiv, califică ceea ce aparține aboliționismului sau este specific luptei pentru suprimarea acestor sisteme opresive.
• aboliționistă — Forma de gen feminin pentru termenul „aboliționist”. Desemnează o femeie care aderă la principiile aboliționismului și militează activ pentru desființarea unor legi, instituții sau practici opresive ori învechite (precum sclavia sau pedeapsa capitală). Ca adjectiv, califică o acțiune, o publicație sau o entitate de gen feminin asociată acestei mișcări.
• abolițiune — Forma completă, etimologică și tradițională a substantivului care desemnează desființarea oficială, anularea, suprimarea sau revocarea unei legi, a unui obicei, a unei instituții ori a unei stări sociale de drept, prin intermediul unui act de autoritate publică. În limba română modernă, este utilizată mai rar decât varianta sa redusă „abolire” sau varianta juridică „aboliție”.
• abolla — Manta sau pelerină militară groasă, confecționată din lână, purtată în Antichitate de soldații și ofițerii romani. Ulterior, piesa vestimentară a fost adoptată și de filosofii stoici sau cinici din Imperiul Roman, devenind un simbol distinctiv al statutului auster, al înțelepciunii sau al rangului senatorial.
• Abomey — Oraș istoric din sudul Beninului, renumit ca fostă capitală politică și administrativă a puternicului Regat vest-african Dahomey (fondat în secolul al XVII-lea). Localitatea găzduiește complexul Palatelor Regale din Abomey, înscris în patrimoniul mondial UNESCO, care servește drept mărturie culturală a dinastiilor monarhice africane și a rezistenței coloniale.