#act

• ablactație — Procesul, perioada sau modalitatea de înțărcare a unui sugar; variantă conceptuală pentru 'ablactare' care pune accentul pe starea de tranziție alimentară și emoțională. În analizele sociologice, termenul descrie ansamblul de obiceiuri și strategii comunitare care guvernează separarea nutrițională a generațiilor.
• aboliționist — Persoană care aderă la aboliționism, militând activ pentru desființarea unei legi, a unei instituții sau a unei practici inumane ori învechite (cum ar fi sclavia, pedeapsa cu moartea sau sistemul carceral). Ca adjectiv, califică ceea ce aparține aboliționismului sau este specific luptei pentru suprimarea acestor sisteme opresive.
• aboliționistă — Forma de gen feminin pentru termenul „aboliționist”. Desemnează o femeie care aderă la principiile aboliționismului și militează activ pentru desființarea unor legi, instituții sau practici opresive ori învechite (precum sclavia sau pedeapsa capitală). Ca adjectiv, califică o acțiune, o publicație sau o entitate de gen feminin asociată acestei mișcări.
• abonament — Convenție sau contract prin care o persoană fizică ori juridică dobândește dreptul de a folosi periodic un serviciu, de a primi o publicație, de a frecventa o instituție de cultură sau sport ori de a accesa o platformă digitală, în schimbul unei sume achitate în avans sau recurent. Reprezintă de asemenea documentul sau legitimația care atestă acest drept.
• abonat — Persoană fizică sau juridică care deține un abonament în baza unui contract pentru a beneficia periodic de un serviciu (publicații, telecomunicații, transport); (adjectival) care este înscris la un serviciu periodic sau care frecventează asiduu un anumit loc.
• abonată — Persoană fizică de sex feminin sau entitate juridică înregistrată care deține un abonament în baza unui contract pentru a beneficia periodic de un serviciu; (adjectival) care este înscrisă la un serviciu periodic sau care frecventează asiduu un anumit loc.
• abraziv — Produs, material natural sau artificial (cum ar fi diamantul, corindonul, carborundul ori nisipul) alcătuit din granule dure care, prin frecare, uzură sau percuție, servește la tăierea, șlefuirea, curățarea ori netezirea unor suprafețe metalice, lemnoase ori minerale; (adjectival, în sens propriu) care posedă o structură aspră capabilă să roadă ori să erodeze prin fricțiune; (adjectival, în sens figurat) stil de comunicare, comportament sau caracter individual marcat de duritate, agresivitate, asprime verbală, lipsă de tact și tendință de a genera conflicte ori tensiuni interpersonale.
• abreacție — (Psihanaliză) Descărcare emoțională eliberatoare prin care un individ se eliberează de tensiunea unui traumatism psihic refulat, retrăind în mod conștient evenimentul inițial și stările afective legate de acesta.
• abrogare — Acțiunea de a abroga și rezultatul ei; anularea oficială, totală sau parțială, a valabilității juridice a unui act normativ (lege, decret, regulament) printr-o dispoziție legală ulterioară.
• absces — (Medicină) Acumulare delimitată de puroi într-un țesut sau organ, formată în urma unui proces inflamator acut, provocat de obicei de o infecție bacteriană locală.
• absconsitate — Substantiv abstract ce desemnează starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este ascuns, obscur, indescifrabil sau complet tăinuit înțelegerii și rațiunii. În epistemologie și filozofia moralei, termenul face referire la impenetrabilitatea conceptuală a anumitor sisteme de gândire sau la obscuritatea deliberată a unor principii etice greu de justificat rațional.
• absent — 1. Adjectiv care descrie o persoană care nu se află de față în locul unde ar trebui sau ar fi fost de așteptat să fie; lipsă. 2. Figurat: distras, cufundat în gânduri, neatent la realitatea imediată. 3. În filozofia morală și ontologie, termenul definește categoria non-prezenței, lipsa unui element esențial (cum ar fi absența binelui sau a valorilor etice dintr-o acțiune) ori un principiu abstract care deși nu se manifestă fizic, influențează dinamica realității.
• absentare — Acțiunea de a absența și rezultatul ei; actul voluntar sau involuntar de a nu fi de față ori de a se retrage dintr-un loc sau dintr-o îndatorire morală. Spre deosebire de termenul general 'absență' (care exprimă starea statică de lipsă), absentarea subliniază dinamica procesului, respectiv decizia conștientă de neparticipare sau eschiva de la un angajament etic.
• absenteism — Atitudine sau comportament caracterizat prin absența repetată, habituală și adesea nemotivată a unei persoane de la îndatoririle profesionale, școlare, civice sau morale. În etica socială și filozofie, absenteismul nu este privit doar ca o simplă lipsă fizică, ci ca o patologie a responsabilității, reflectând o criză de atașament față de valorile comunitare și o neglijare conștientă a contractului social.
• absoluțiune — Variantă ortografică și fonetică livrescă, învechită sau rară a substantivului „absoluție”, întâlnită în textele juridice, teologice și eseistice românești din secolul al XIX-lea, modelată direct după terminologia franceză veche. Păstrează în totalitate sensul filozofic de dezlegare formală de o vină, act de clemență supremă sau acordare a iertării de către o instanță superioară, subliniind caracterul solemn și protocolar al procedurii de reabilitare etică.
• absolvent — Persoană care a terminat un ciclu de învățământ, o școală sau cursuri de specializare, obținând un titlu ori o diplomă oficială. În etica socială și filozofia educației (paideia), absolventul nu reprezintă doar un individ care a acumulat cunoștințe tehnice, ci un subiect moral complet format, pregătit să își asume responsabilitățile contractului social și să aplice principiile etice în interiorul comunității civile.
• absorbțiune — Variantă ortografică și fonetică livrescă, învechită sau rară a substantivului „absorbție”, întâlnită în textele juridice, teologice și eseistice românești din secolul al XIX-lea, modelată direct după terminologia franceză veche. În plan filozofic, păstrează în totalitate sensul de asimilare completă, fuziune sau încorporare a unei individualități ori a unui principiu secundar în interiorul unui sistem doctrinar dominant, subliniind caracterul solemn, formal și structural al acestui proces de dizolvare etică.
• abstract — Care aparține gândirii pure, fiind separat de realitatea concretă sau de obiectele materiale; (ca adjectiv) greu de înțeles din cauza nivelului înalt de teoretizare. În artă, definește stilul non-figurativ care renunță la reproducerea formelor reale. Ca substantiv neutru, reprezintă rezumatul dens și structurat al unei lucrări științifice sau academice.
• abstracție — Noțiune, idee sau categorie mentală pur teoretică, rezultată în urma procesului de abstractizare; entitate care nu are o existență materială sau fizică în realitate. În limbajul curent, termenul apare adesea în expresii fixe legate de ignorarea intenționată a unui element sau a unei circumstanțe dintr-o analiză.
• abstracționism — Curent artistic de avangardă apărut la începutul secolului XX, caracterizat prin refuzul reprezentării fidele a realității vizibile și eliminarea formelor figurative. Acesta plasează în centrul actului creator limbajul pur al formelor geometrice, al liniilor, texturilor și al culorilor, privite ca vehicule autonome pentru transmiterea unor stări emoționale sau concepte metafizice complexe.