#adău

• adaoga — Variantă lingvistică arhaică, regională sau populară a verbului tranzitiv 'a adăuga'; acțiunea de a pune ceva pe lângă un lucru existent pentru a-i mări volumul, numărul, valoarea ori intensitatea. Acest termen este întâlnit frecvent în textele juridice vechi, cronici sau în rețete culinare tradiționale din anumite zone rurale ale României.
• adăogământ — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut ca variantă pentru 'adaos', 'adăugire' sau 'supliment'; element suplimentar, clauză adițională ori anexă introdusă într-un document oficial, testament sau contract comercial pentru a-i completa ori clarifica prevederile de bază.
• adăogare — Formă substantivală arhaică și nestandardizată, utilizată în textele românești medievale și premoderne pentru a desemna acțiunea de a adăuga ori rezultatul acesteia. Reprezintă un echivalent istoric al cuvântului modern 'adăugare', descriind procesul structural prin care se suplimenta o listă, se extindea un text sau se sporea volumul unei mărfi ori a unei sume de bani.
• adăogat — Formă arhaică, regională sau populară de participiu trecut a verbului 'a adăuga' (sau a variantei sale vechi 'a adăoga'); care a fost pus pe lângă un element existent pentru a-l completa, mări sau întregi. Ca adjectiv, descrie starea unui obiect, text sau document care a primit o modificare ori o suplimentare structurală pe parcursul evoluției sale.
• adăogătoare — Formă arhaică sau regională de feminin pentru substantivul adăogător, desemnând o piesă, un adaos, o anexă sau o completare adusă unui obiect ori unui text. Ca adjectiv, descrie o funcție, o metodă sau o caracteristică ce servește la adăugarea ori suplimentarea unui ansamblu structural, fiind echivalentul istoric al termenului modern 'adăugătoare'.
• adăogător — Formă substantivală sau adjectivală arhaică, utilizată în trecut în locul termenului standard modern 'adăugător'. Desemnează o persoană care adaugă, completează ori mărește ceva, sau un element material, text ori factor numeric ce îndeplinește o funcție de suplimentare sau sporire într-un context comercial, juridic sau administrativ.
• adăogătură — Formă substantivală arhaică sau regională utilizată în trecut ca variantă pentru 'adăugitură' sau 'adaos'; bucată de material, text, notă marginală ori element secundar cusut, lipit sau atașat ulterior pe un obiect, veșmânt ori document pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l întregi sau a-i completa sensul.
• adaoge — Formă substantivală arhaică sau regională utilizată în trecut pentru a desemna un adaos, o completare, o anexă sau un supliment adus unui obiect, unui text ori unei sume de bani. Termenul se întâlnește în manuscrisele din perioada premodernă, funcționând ca echivalent vechi pentru acțiunea sau rezultatul adăugării.
• adaogere — Formă substantivală arhaică și nestandardizată, utilizată în textele românești medievale și premoderne pentru a desemna acțiunea de a adăuga ori rezultatul acesteia. Reprezintă un echivalent istoric al cuvântului modern 'adăugare', descriind procesul structural prin care se suplimenta o listă, se extindea un text sau se sporea volumul unei mărfi ori a unei sume de bani.
• adăogi — Formă de conjunctiv prezent sau indicativ prezent (persoana a II-a singular) a verbului tranzitiv 'a adăuga' ori a variantei sale vechi 'a adăoga'; utilizată în graiurile populare și în texte administrative vechi cu sensul de 'să adaugi' sau 'adaugi', exprimând îndemnul sau acțiunea de a pune ceva în plus.
• adăogire — Formă substantivală arhaică și nestandardizată, utilizată în textele românești medievale și premoderne pentru a desemna acțiunea de a adăuga ori rezultatul acesteia. Reprezintă un echivalent istoric al cuvântului modern 'adăugire' sau 'adaos', descriind procesul structural prin care se suplimenta un text, se extindea o listă de bunuri ori se sporea volumul unei mărfi.
• adăogit — Care a fost adăugat, suplimentat, anexat sau mărit prin includerea unui element nou; care descrie starea unui obiect, document sau fond financiar care a primit o completare. Termenul reprezintă participiul trecut al verbului arhaic și regional 'a adăogi', fiind echivalentul istoric al cuvântului modern 'adăugat'.
• adăogitor — Formă substantivală sau adjectivală arhaică, utilizată în trecut în locul termenului standard modern 'adăugător'. Desemnează o persoană care adaugă, completează ori mărește ceva, sau un element material, text ori factor numeric ce îndeplinește o funcție de suplimentare sau sporire într-un context comercial, juridic sau administrativ.
• adăogitură — Formă substantivală arhaică sau regională utilizată în trecut ca variantă pentru 'adăugitură' sau 'adaos'; bucată de material, text, notă marginală ori element secundar cusut, lipit sau atașat ulterior pe un obiect, veșmânt ori document pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l întregi sau a-i completa sensul.
• adăoșag — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut, mai ales în graiurile transilvănene sau de vest, ca variantă pentru 'adaos', 'supliment' ori 'adăugire'; o cantitate adăugată, o anexă adusă unui bun material sau o clauză adițională inclusă într-o înțelegere scrisă.
• adăosător — Formă substantivală sau adjectivală arhaică, derivată fonetic din tema substantivului 'adaos' sau a participiului trecut 'adăos'; desemnează o persoană care efectuează un adaos ori un element secundar care îndeplinește o funcție de suplimentare, completare sau sporire structurală a unui ansamblu sau text.
• adăosătură — Formă substantivală arhaică sau regională utilizată în trecut ca variantă fonetică pentru 'adăugitură' sau 'adaos'; bucată de material, text sau element secundar cusut, lipit ori adăugat ulterior pe un obiect, veșmânt sau document administrativ pentru a-l lungi, a-l repara sau a-i întregi sensul.
• adăosură — Formă substantivală arhaică, populară sau regională utilizată în trecut în locul termenului modern 'adăugitură' sau 'adaos'; bucată de material, adaos textil sau pasaj de text introdus, lipit ori cusut ulterior pe un obiect, veșmânt ori document vechi pentru a-l repara, a-l lungi sau a-i completa înțelesul.
• adăpoi — Loc special amenajat, de obicei de mari dimensiuni, prevăzut cu jgheaburi lungi și bazine lângă un râu sau o fântână, destinat adăpării colective a turmelor ori cirezilor de vite; de asemenea, poate desemna o adăpătoare primitivă sau acțiunea masivă și organizată de hidratare a șeptelului într-o comunitate pastorală.
• adătiu — Termen juridic și administrativ arhaic utilizat în trecut în anumite documente sau zapise vechi pentru a desemna un adaos, o taxă suplimentară, o cotă adăugată ori o clauză adițională inclusă într-un contract sau hrisov oficial. Ca adjectiv, descrie un element sau un factor care vine ca o completare ori o suplimentare la o structură de bază.