#adjectiv pronominal

• Alea — 1. Variantă regională sau colocvială a pronumelui ori adjectivului demonstrativ de depărtare 'acelea', utilizată pentru a indica obiecte sau persoane de gen feminin ori neutru plural aflate la distanță. 2. Nume istoric și mitologic grecesc, asociat cu un oraș antic din Arcadia și cu un epitet celebru al zeiței Atena (Athena Alea), în onoarea căreia s-au ridicat temple impunătoare.
• alt — Cuvânt structural utilizat pentru a indica o persoană, un obiect sau o realitate diferită, distinctă sau suplimentară față de cea menționată anterior. Ca substantiv neutru în muzică (alto), definește vocea de femeie (sau de băiat) cu cel mai jos timbru, situată între soprană și tenor, ori instrumentul muzical care corespunde acestui registru sonor (cum este viola sau saxofonul alto).
• altui — Formă de genitiv-dativ masculin și neutru singular a pronumelui nehotărât 'altul' sau a adjectivului pronominal 'alt'; indică apartenența unui obiect, a unui drept sau a unei acțiuni către o altă persoană ori entitate nespecificată direct.
• altul — O altă persoană sau un alt obiect, diferit de cel în cauză sau de cel menționat anterior; exprimă o substituție, o alternanță ori o diferențiere individuală într-un context dat.
• amindivi — Formă veche, regională sau dialectală pentru pronumele nehotărât 'amândoi', utilizată pentru a desemna două persoane, obiecte sau entități considerate împreună. Acest termen structural arhaic reflectă variațiile fonetice istorice din diverse graiuri ale limbii române, întâlnit în documente vechi sau în literatura cu caracter istoric.
• astălaltă — Formă populară, regională sau familiară a pronumelui ori adjectivului pronominal demonstrativ de diferențiere 'cealaltă' (la feminin singular); este folosită structural pentru a indica o persoană, un obiect sau o situație diferită, situată în opoziție directă sau alternativă față de cea menționată anterior ori aflată mai la distanță.
• atare — De acest fel, de o asemenea natură, la fel cu cel menționat anterior; similar cu lucrul sau persoana despre care s-a vorbit. Folosit frecvent în structura 'ca atare', unde dobândește valoare adverbială cu înțelesul de 'prin urmare', 'în consecință' sau 'în această calitate'.
• atât — Exprimă o cantitate, o valoare, un număr, o măsură sau o intensitate mare, determinată de context ori evaluată prin comparație; în această măsură, în așa măsură, în acest grad. Ca adverb, modifică verbe sau adjective accentuându-le importanța; ca pronume sau adjectiv pronominal, indică o cantitate fixă sau limitată, funcționând adesea în corelație cu adverbul „cât” (ex: atât... cât și) sau având valoare exclamativă de stopare ori izolare restrictivă.
• atâta — Variantă cu valoare intensivă sau popular-colocvială a cuvântului „atât”; desemnează o cantitate mare, o măsură ori un grad ridicat dintr-un fenomen. Ca adjectiv pronominal, se așază înaintea unui substantiv (ex: atâta vorbărie, atâta zgomot); ca pronume, înlocuiește o masă mare de elemente, iar ca adverb exprimă mirarea, exasperarea ori simpla amplificare a unei acțiuni desfășurate în timp.
• atâtica — Formă diminutivală, intensivă și familiară a cuvântului „atâta” (sau „atât”); indică o cantitate mică sau determinată evaluată cu un sentiment de simpatie, uimire ori minimalism. În limbajul colocvial și în anumite graiuri regionale, se folosește adesea însoțită de un gest al mâinii (care arată dimensiunea) pentru a sublinia că un obiect sau un fenomen este foarte mic, redus ca proporții sau limitat ca importanță.
• atâtuca — Variantă fonetică diminutivală, familiară și regională a cuvântului „atâta” (sau „atâtica”), utilizată pentru a exprima o cantitate determinată, relativ mică sau evaluată printr-o nuanță de subiectivitate emoțională. Este des întâlnită în graiurile din anumite provincii istorice sau în vorbirea cotidiană informală, servind drept mod expresiv de a limita proporțiile unui obiect sau intensitatea unei stări.