#adulmecare

• adulmacare — Acțiunea de a adulmaca și rezultatul ei; variantă regională sau arhaică pentru substantivul standard 'adulmecare', desemnând procesul biologic prin care un animal percepe mirosul sau urmărește amprenta olfactivă a unui obiect ori a unei alte viețuitoare. În sens figurat, reprezintă actul intuitiv de a investiga subtil, de a bănui sau de a anticipa o situație ascunsă prin intermediul flerului sau al instinctului.
• adulmare — Acțiunea de a adulma și rezultatul ei; procesul biologic prin care un animal de pradă sau un câine de utilitate percepe, identifică și urmărește mirosul ori amprenta olfactivă a unei ținte de la distanță. Reprezintă substantivul de acțiune verbală echivalent cu forma paralele 'adulmecare'. În sens figurat, termenul descrie actul intuitiv de a investiga cu subtilitate, de a bănui, de a mirosi sau de a anticipa o situație, un pericol sau o oportunitate ascunsă, ghidându-se după indicii fine.
• adulmecare — Acțiunea de a adulmeca și rezultatul ei; procesul biologic și senzorial prin care un animal (în special prădătorii sau câinii utilitari) percepe, identifică și urmărește mirosul ori amprenta olfactivă a unui obiect, a unei prăzi sau a unei persoane. În sens figurat, reprezintă actul intuitiv de a investiga subtil, de a bănui, de a scruta ori de a anticipa o situație, un pericol sau o oportunitate ascunsă, ghidându-se după indicii fine și după un fler deosebit.
• amuietură — Rezultatul acțiunii de a amuia; urmă olfactivă, dâră de miros sau indiciu subtil lăsat în urmă de un animal ori de o persoană, folosit pentru localizare sau urmărire. În sens larg, termenul desemnează o cercetare discretă, o pândă ascunsă sau o investigație sumară bazată pe instinct și intuiție într-un context rural ori de vânătoare.
• amușinare — Acțiunea de a amușina; procesul de adulmecare, mirosire repetată sau tatonare olfactivă efectuată de un animal ori de o persoană. În sens figurat, reprezintă o acțiune de spionare, investigare curioasă, căutare insistentă de indicii sau verificare discretă a unei stări de lucruri.
• amușire — Acțiunea de a amuși; procesul rar sau local de adulmecare, mirosire ori tatonare atentă a unui loc. Funcționează ca o variantă structurală regională sau simplificată a substantivului 'amușinare', desemnând o căutare instinctivă de indicii sau o pândă discretă realizată în mediul rural.