#aer

• aeraulician — Inginer sau specialist tehnic calificat în domeniul aeraulicii, responsabil cu proiectarea, dimensionarea, testarea și întreținerea instalațiilor de ventilație, climatizare și evacuare a noxelor în construcții civile ori industriale.
• aerauliciană — Femeie inginer sau specialist tehnic calificat în domeniul aeraulicii, responsabilă cu proiectarea și întreținerea instalațiilor de ventilație și climatizare; formă feminină a termenului aeraulician. Ca adjectiv, descrie o activitate, o metodă, o abordare sau o expertiză structurală proprie acestui domeniu al ingineriei fluidelor gazoase.
• aereală — Formă arhaică, regională sau poetică pentru adjectivul aeriană; care aparține aerului, care se află sau se produce în aer; eterică, vaporoasă ori lipsită de consistență materială structurală. Este o variantă lingvistică întâlnită sporadic în texte religioase vechi, cronici sau manuscrise transilvănene din secolele trecute.
• aerel — Denumire populară sau regională atribuită unor specii de plante din genul Ferula (cum este ochiul-boului-sălbatic sau degetărița), plante erbacee din familia Apiaceae caracterizate structural prin tulpini înalte, ramificate și umbele mari de flori gălbui ori albe, ce cresc de regulă în zone montane stâncoase sau pajiști uscate.
• aerenchim — Țesut vegetal parenchimatic fundamental, caracterizat structural prin prezența unor spații intercelulare mari, lacune sau canale pline cu aer. Este specific plantelor acvatice (hidrofite) și de mlaștină, având rolul vital de a asigura circulația oxigenului și a gazelor către organele submerse și de a facilita plutirea organelor aeriene.
• aeresc — Formă arhaică, regională sau poetică pentru adjectivul aerian; privitor la aer, care aparține atmosferei, care se află sau se petrece în văzduh; eteric, imaterial, vaporos. Termenul se întâlnește izolat în manuscrise istorice sau texte bisericești vechi din spațiul transilvănean, predat în uzul modern prin formele standardizate.
• aeri — A aerisi, a expune la aer curat, a introduce oxigen atmosferic într-un mediu închis; a deveni ușor, eteric sau împrăștiat ca aerul. Este o formă verbală arhaică și rară, înlocuită structural în limba română modernă de verbul derivat 'a aerisi' sau de neologismul 'a aera'.
• aerian — Care aparține aerului, care se află, se produce sau se dezvoltă în aer ori în atmosferă; referitor la aviație sau transportul efectuat cu aeronave. În sens botanic, descrie organele plantelor (tulpini, rădăcini) care cresc deasupra solului, iar în sens figurat, se referă la o persoană visătoare, neatentă, ruptă de realitatea cotidiană.
• aeric — Privitor la aer, aerat sau care conține aer; termen științific rar folosit ca sinonim pentru aerob ori utilizat în clasificarea structurală a solurilor (de exemplu, sol aeric) pentru a indica straturi bine oxigenate, unde circulația gazelor este optimă și nu există fenomene parazitare de anaerobioză.
• aericol — Care trăiește, se dezvoltă sau își desfășoară activitatea biologică în aer ori în mediul aerian; termen rar utilizat în ecologie pentru a clasifica organismele, insectele sau microorganismele care depind structural de atmosfera liberă pentru deplasare ori reproducere, spre deosebire de cele terestre, acvatice sau cavernicole.
• Aërides — Gen de orhidee epifite tropicale din familia Orchidaceae, originare din Asia de Sud și Sud-Est (de la India până în Filipine și Noua Guinee). Sunt caracterizate structural prin creștere monopodială viguroasă, rădăcini aeriene groase și lungi, și inflorescențe pendule, dens ramificate, cu flori spectaculoase și intens parfumate, adesea albe, roz sau purpurii, având un pinten caracteristic orientat înainte.
• Aërides cylindricum — Specie rară de orhidee epifită din genul Aërides, familia Orchidaceae, originară din regiunile muntoase din sudul Indiei. Este caracterizată structural prin frunze cilindrice, terete, unice, adaptate pentru reducerea pierderilor de apă, și prin tije scurte ce poartă flori mari, solitare sau în grupuri mici, de culoare albă cu nuanțe palide de roz ori violet pe label, intens parfumate.
• Aërides falcatum — Specie ornamentală remarcabilă de orhidee epifită din familia Orchidaceae, originară din Asia de Sud-Est (Thailanda, Vietnam, Laos, Cambodgia și Myanmar). Este caracterizată structural prin creștere monopodială robustă, frunze curelariforme, rigide, ușor curbate în formă de seceră (falcate), și inflorescențe pendule, lungi, ce poartă numeroase flori albe-crem, cu pete spectuloase de un roz-violet aprins pe vârfuri și pe label, puternic parfumate.
• Aërides odoratum — Specie tip și extrem de populară de orhidee epifită tropicală din genul Aërides, familia Orchidaceae, originară dintr-o zonă extinsă a Asiei de Sud și Sud-Est. Este caracterizată structural prin tulpini monopodiale lungi și robuste, frunze curelariforme, cărnoase și inflorescențe pendule, dens ramificate, ce poartă numeroase flori albe sau crem cu pete purpurii la vârfuri, renumite pentru parfumul lor dulce și intens, asemănător cu cel al lămâii sau al iasomiei.
• Aërides vandarum — Specie fascinantă și distinctă de orhidee epifită sau litofită din genul Aërides, originară din regiunile muntoase umede ale Indiei de Nord-Est, Nepalului, Bhutanului, Myanmarului și Chinei de Sud. Este recunoscută structural prin frunzele sale unice, terete, subțiri și cilindrice (asemănătoare cu cele ale genului Vanda sau Papilionanthe) și prin tulpini lungi, agățătoare, ce produc flori mari, spectuloase, de un alb pur sau ușor palid-rozaliu, cu margini ondulate și un parfum intens.
• aerifer — Care conduce, transportă, conține sau depozitează aer ori alte gaze; se referă în mod special la țesuturile, canalele sau vasele organismelor vii (în deosebi plante acvatice) adaptate structural pentru circulația și stocarea aerului. În context tehnic sau industrial, descrie un sistem de conducte ori instalații concepute special pentru vehicularea fluxurilor pneumatice.
• aeriform — Care are forma, proprietățile sau aspectul aerului; stare fizică a materiei caracterizată prin lipsa unei forme proprii și a unui volum fix, prezentând o tendință naturală de expansiune nedefinită. În terminologia științifică modernă, termenul este utilizat ca sinonim rafinat pentru starea gazoasă, descriind substanțe ale căror molecule au o energie cinetică ridicată și coeziune minimă.
• aeriseală — Acțiunea informală de a aerisi un spațiu închis și rezultatul ei; primenire a aerului dintr-o încăpere prin deschiderea ferestrelor sau ușilor. În sens figurat sau extins, termenul descrie o atmosferă curată, degajată, liberă de elemente sufocante, ori o organizare aerisită și ordonată a unor obiecte sau idei.
• aerisi — A introduce aer curat într-un spațiu închis (încăpere, dulap, vehicul) pentru a înlocui aerul viciat ori mirosurile neplăcute; a expune haine, așternuturi sau obiecte la aer curat și soare pentru împrospătare. Ca verb reflexiv, descrie acțiunea unei persoane de a ieși în aer liber pentru a se recreea sau a respira liber; figurat, înseamnă a simplifica o structură, a lăsa spații libere într-un text sau design.
• aerisire — Acțiunea de a aerisi un spațiu și rezultatul ei; proces controlat sau natural prin care aerul viciat dintr-o incintă este înlocuit cu aer proaspăt din exterior. În sens tehnic, reprezintă o deschidere structurală, un canal sau un dispozitiv special proiectat (grilă, supapă) care permite circulația gazelor, ventilarea componentelor sau evacuarea bulelor de aer dintr-un circuit hidraulic.