#afurisire

• afurisire — Acțiunea de a afurisi și rezultatul ei; excludere oficială și solemnă a unei persoane din comunitatea bisericească creștină prin anatemă ori excomunicare ritualică. În mediul laic și cotidian, termenul desemnează un blestem popular, o ocăre aspră, o muștruluială verbală ori starea de îndârjire și încăpățânare manifestată de un individ.
• anatemare — Acțiunea de a anatemiza (sau anatemare) și rezultatul ei; actul formal, ritualic și juridic prin care autoritatea ecleziastică supremă proclamă o anatemă împotriva unui individ sau a unei grupări eretice. Reprezintă procesul procedural de aplicare a blestemului bisericesc și a excomunicării majore, implicând citirea publică a decretului de condamnare în timpul slujbelor liturgice speciale.
• anatematisa — Variantă arhaică, rară sau regională a verbului a anatemiza; a arunca anatema, a excomunica în mod solemn, a afurisi sau a blestema pe cineva conform canoanelor bisericești. La nivel discursiv, reprezintă acțiunea unei autorități de a respinge cu fermitate absolută o doctrină considerată periculoasă sau de a exclude un membru răzvrătit din rândurile comunității sacre.
• anatematisi — Formă verbală arhaică și regională, utilizată ca variantă pentru a anatemiza sau a anatematisa; acțiunea unei autorități religioase superioare de a arunca anatema, de a afurisi sau de a excomunica în mod solemn un eretic, un apostat ori o comunitate răzvrătită. În textele vechi bisericești, descrie procesul prin care o învățătură greșită sau un individ erau dați pierzaniei și blestemului public.
• anatematisire — Acțiunea de a anatematisi și rezultatul ei; variantă arhaică pentru anatemizare sau anatemare, reprezentând actul formal, juridic și ceremonial prin care o persoană sau o doctrină este lovită de anatema bisericească. Acest proces ritualic presupunea pronunțarea blestemului în fața comunității și stingerea lumânărilor, simbolizând trecerea păcătosului în întunericul spiritual din afara Bisericii.
• anatematiza — Formă verbală arhaică sau rară, folosită ca variantă pentru a anatemiza sau a anatematisa; a pronunța o anatemă, a excomunica solemn, a afurisi sau a condamna radical pe cineva conform legilor canonice. Semnifică actul procedural și ritualic prin care o instituție ecleziastică supremă exclude un răzvrătit și blesteamă o doctrină periculoasă pentru a proteja unitatea spirituală a dogmei.
• anatematizare — Acțiunea de a anatematiza și rezultatul ei; variantă grafică sau arhaică pentru anatemizare, reprezentând actul formal, juridic și ceremonial prin care o persoană sau o doctrină este lovită de anatema bisericească. Acest proces ritualic presupunea pronunțarea blestemului în fața comunității și stingerea lumânărilor, simbolizând trecerea păcătosului în întunericul spiritual din afara Bisericii.
• anatematizi — Formă verbală rară, regională sau arhaică, utilizată istoric ca variantă fonetică pentru a anatemiza; acțiunea de a arunca anatema, de a exclude solemn și de a blestema un individ sau o învățătură considerată contrară dogmelor canonice stabilite de autoritatea bisericească supremă. Acest proces implica îndepărtarea completă a persoanei respective din rândul comunității ecleziastice, lăsând-o în seama judecății divine.
• anatematizire — Acțiunea de a anatematizi și rezultatul ei; variantă arhaică sau grafică rar întâlnită pentru anatemizare ori anatemare. Reprezintă actul formal, juridic și ceremonial prin care o persoană sau o doctrină este lovită de anatema bisericească, implicând citirea blestemului în fața comunității și stingerea lumânărilor, simbolizând excluderea păcătosului din corpul Bisericii.
• anatemesi — Formă verbală rară, regională sau arhaică, întâlnită în vechile manuscrise bisericești ca variantă fonetică pentru a anatemiza sau a afurisi; acțiunea unei autorități religioase de a pronunța blestemul suprem și de a exclude un eretic sau un răzvrătit din comunitatea ecleziastică. Procesul simbolic îndepărta individul de la sfintele taine, lăsându-l sub incidența judecății divine.
• anatemesire — Acțiunea de a anatemesi și rezultatul ei; variantă grafică sau fonetică arhaică pentru anatemizare ori anatemare. Reprezintă actul formal, ritualic și ceremonial prin care o persoană sau o învățătură considerată greșită este lovită de anatema bisericească, implicând citirea publică a decretului de condamnare și excludere.
• anatemisire — Acțiunea de a anatemisi și rezultatul ei; variantă arhaică sau regională pentru anatemizare ori anatemare. Reprezintă actul formal, ritualic și canonic prin care autoritatea bisericească supremă proclamă o excomunicare majoră, pronunțând un blestem solemn împotriva unui eretic, apostat sau schismatic și excluzându-l definitiv din rândul comunității liturgice.
• anatemiza — A pronunța o anatemă împotriva cuiva; a excomunici în mod solemn, a afurisi sau a exclude definitiv un eretic ori un apostat din comunitatea credincioșilor, dându-l blestemului și judecății divine. În sens figurat, termenul semnifică acțiunea de a condamna public, de a respinge vehement, de a repudia radical sau de a blama cu severitate absolută o idee, un comportament ori o doctrină considerată dăunătoare sau imorală.
• anatemizare — Acțiunea de a anatemiza și rezultatul ei; actul formal, ritualic și juridic prin care autoritatea ecleziastică supremă proclamă o anatemă împotriva unui individ sau a unei grupări eretice. Reprezintă procesul procedural de aplicare a blestemului bisericesc și a excomunicării majore, implicând citirea publică a decretului de condamnare; în sens larg, condamnare publică vehementă.