#agățare

• acătare — Acțiunea de a acăța și rezultatul ei; prinderea, suspendarea sau fixarea unui obiect într-un element ascuțit sau proeminent; agățare. În context meșteșugăresc arhaic, termenul se referea și la prinderea firelor de urzeală în cârligele războiului de țesut sau la fixarea uneltelor agricole în grinzi, reprezentând o variantă fonetică veche ce a fost treptat înlocuită de termenul literar modern 'agățare'.
• acroșare — Acțiunea de a acroșa și rezultatul ei; procesul tehnic de cuplare, prindere sau agățare structurală a unor corpuri sau vehicule. În contextul siguranței rutiere, termenul definește evenimentul neprevăzut prin care un vehicul agață din mișcare un pieton, un biciclist sau un element fix de pe marginea drumului, fără a produce o tamponare frontală directă.
• agăițare — Acțiunea de a agăița și rezultatul ei; formă regională pentru 'agățare' ce desemnează procesul de prindere, suspendare sau fixare a unui obiect de un suport pentru a atârna. De asemenea, poate defini prinderea accidentală a unui material textil într-un element ascuțit ori, la sensul figurat, acțiunea insistentă și agasantă de a aborda o persoană pentru a iniția o conversație.
• agațament — Acțiunea de a se agăța sau starea a ceea ce este agățat; dispozitiv, sistem structural sau punct mecanic de prindere special conceput pentru a suspenda, fixa sau ancora o componentă, un cablu ori un echipament utilitar. În limbajul tehnic sau regional, termenul descrie modalitatea fizică de cuplare sau conexiunea structurală dintre două elemente mobile sau fixe.
• agățare — Acțiunea de a agăța și rezultatul ei; procesul fizic prin care un obiect este prins, suspendat sau fixat de un suport pentru a atârna în aer. În sens mecanic sau tehnic, reprezintă prinderea accidentală sau intenționată a unui element mobil într-un punct fix ori obstacol, iar în limbajul familiar sau argotic de zi cu zi, definește acțiunea de abordare a unei persoane în scopul inițierii unui flirt.
• aghețizare — Acțiunea de a (se) agheța și rezultatul ei; proces rar sau regional prin care un obiect ori o suprafață se prinde, se agață, se agață structural într-un cârlig sau obstacol; de asemenea, poate indica transformarea simbolică sau deformată local a unui element legat de gheață (înghețare secundară).
• aninare — Acțiunea de a anina și rezultatul ei; proces fizic prin care un obiect este suspendat, fixat sau agățat de un suport aflat la înălțime pentru a atârna liber. În sens figurat și literar, reprezintă actul psihologic de atașare sau fixare a unor speranțe, gânduri ori sentimente profunde de o anumită persoană, idee, ideal sau promisiune protectoare.
• atăgârțare — Acțiunea de a atăgârța și rezultatul ei; varietate regională și populară pentru procesul de agățare, suspendare sau prindere a unui obiect într-un punct fix de susținere. Este un substantiv de acțiune abstractă utilizat exclusiv în anumite comunități rurale arhaice sau consemnat în glosarele dialectale pentru studierea evoluției fonetice a lexicului românesc.
• atârdiseală — Termen argotic sau colocvial din limba română contemporană utilizat pentru a descrie acțiunea de a aborda insistent, de a agăța în scop romantic sau sexual, de a curta într-un mod direct ori ostentativ o persoană. În anumite contexte sociale urbane, cuvântul poate căpăta și sensul extins de pălăvrăgeală, discuție de complezență, tatonare verbală sau încercare de a intra în grațiile cuiva prin flatări repetate.
• atârdisire — Acțiunea de a atârdisi și rezultatul ei; procesul sau tentativa argotică de a aborda, curta sau agăța o persoană în scop romantic sau de complezență. Reprezintă substantivarea verbului „a atârdisi” și este utilizată în mediile urbane sau în discuțiile informale ale tinerilor pentru a desemna un episod de flirt, tatonare verbală sau curtare ostentativă.