#alergat

• acarinată — Denumire științifică atribuită oricărei păsări alergătoare din ordinul ratitelor (Struthioniformes), caracterizată din punct de vedere anatomic prin reducerea severă a aripilor și, în mod special, prin sternul plat, complet lipsit de carenă (carină), element osos esențial pentru ancorarea mușchilor pectorali necesari zborului. Ca o consecință evolutivă, aceste păsări (precum struțul, emu, cazuarul sau kiwi) au pierdut definitiv capacitatea de a zbura, dezvoltând în schimb picioare extrem de puternice adaptate pentru alergarea rapidă.
• alergaci — Termen regional sau învechit ce desemnează o persoană sau un animal care aleargă mult, iute și cu ușurință; cal de curse sau de trap bun; curier ori mesager pedestru rapid. Ca adjectiv, descrie o ființă caracterizată prin rapiditate în mișcare, agilitate locomotorie ori tendința nativă de a fugi des.
• alergat — 1. Care a fost fugărit, urmărit îndeaproape sau gonit; ființă epuizată în urma unei curse sau a unei hăituieli. 2. Ca substantiv neutru, exprimă acțiunea continuă de a alerga, de a umbla mult sau de a se agita intens pentru rezolvarea unor treburi zilnice ori obligații administrative. 3. Cal de curse antrenat și strunit special pentru întreceri hipice.
• alergătoare — 1. Femeie care practică alergarea ca disciplină sportivă sau ca exercițiu fizic; atletă de pistă sau de maraton. 2. Care aleargă, iute de picior, caracterizată prin deplasare rapidă. 3. Pasăre sau animal adaptat structural pentru locomoție rapidă terestră (ex. păsări alergătoare din ordinul Struthioniformes, cum este struțul). 4. În trecut, denumire populară dată unei ape curgătoare repezi sau pietrei superioare, mobile, de la moara de măcinat.
• alergător — 1. Persoană (bărbat) care aleargă, în special un atlet care participă la curse de viteză, semifond, fond sau maraton. 2. Care se deplasează rapid, iute de picior. 3. În trecut, mesager pedestru rapid sau curier însărcinat cu transmiterea corespondenței urgente. 4. Dispozitiv tehnic, piesă mobilă dintr-un mecanism (ex. rotor) sau covor îngust și lung (traversă) folosit pentru protejarea pardoselii pe holuri.
• alergătură — Acțiunea de a alerga mult și continuu, în special în sensul de a umbla intens de la o instituție la alta sau dintr-un loc în altul pentru a rezolva probleme administrative, a obține acte ori a îndeplini sarcini cotidiene obositoare. În limbajul curent, desemnează o stare de agitație fizică și efort prelungit asociat cu rezolvarea unor obligații.
• apterigide — Familie de păsări alergătoare din ordinul struțiformelor, de talie medie, lipsite structural de aripi funcționale și de stern carenat, având penajul asemănător cu un înveliș de peri lungi și un plisc lung dotat cu nări la vârf; ordinul include ca tip reprezentativ pasărea kiwi.
• apterix — Denumire românizată a genului științific Apteryx, ce cuprinde păsările alergătoare de talie medie cunoscute popular sub numele de kiwi, native din Noua Zeelandă; pasăre nativă lipsită structural de aripi funcționale, cu vedere slabă dar cu un simț olfactiv extrem de dezvoltat.