#alga

• actinella — Denumire romãesca adaptată după genul taxonomic Actinella. În botanică, definește un gen de plante erbacee (adesea asociat cu genul Hymenoxys) din familia Asteraceae, sau un gen de alge unicelulare (diatomee) caracterizate prin cochilii silicioase asimetrice, arcuite și lărgite radiar la una dintre extremități. În micropaleontologie, aceste structuri fosilizate sunt utilizate ca indicatori de mediu.
• aerocist — Formațiune anatomică în formă de vezică, pungă sau sac plin cu aer, întâlnită în structura tulpinii ori a frunzelor unor plante acvatice și alge marine (cum sunt cele din genul Fucus). Această veziculă plutitoare funcționează ca un organ hidrostatic natural, menținând planta la suprafața apei pentru a capta o cantitate maximă de lumină solară necesară procesului de fotosinteză.
• aeroplanctofite — Organisme vegetale microscopice, în special alge unicelulare, bacterii aerobe sau spori fungici, adaptate structural pentru a pluti și a supraviețui în mod pasiv în straturile inferioare și medii ale atmosferei. Aceste micro-plante utilizează curenții de aer pentru dispersie și colonizare, jucând un rol ecologic discret, dar important, în ecosistemele aerobiologice globale.
• Agar — Substanță gelificantă naturală (polizaharidă) extrasă din peretele celular al unor specii de alge roșii (Rhodophyta), utilizată ca mediu solid de cultură în microbiologie, agent de îngroșare în industria alimentară și stabilizator în chimie; în sens istoric și religios, reprezentat ca substantiv propriu, este numele biblic al sclavei egiptene a serei și a lui Avraam, mama lui Ismael, considerată o figură structurală ancestrală în tradițiile iudaice, creștine și islamice.
• agar-agar — Produs mucilaginous polizaharidic extras din peretele celular al unor alge marine roșii (mai ales din genurile Gelidium și Gracilaria), prezentat sub formă de pudră, fulgi sau benzi gelatinoase insolubile în apă rece, dar solubile în apă fierbinte. Din punct de vedere structural, gelifică la răcire formând o rețea tridimensională rigidă și stabilă termic, fiind utilizat pe scară largă în microbiologie ca suport pentru culturi bacteriene, în cofetărie ca înlocuitor vegetal al gelatinei animale (sub codul E406) și în tehnologia farmaceutică.
• alagofil — Care manifestă o afinitate biologică structurală deosebită, atracție sau adaptare evolutivă optimă pentru mediile acvatice dominate de alge, iazuri stagnante ori culturi algale de laborator; organism vegetal, bacterian sau animal mic care trăiește, se dezvoltă ori se hrănește în simbioză strânsă cu algele. Ca substantiv masculin, descrie un micro-organism sau o specie microscopică iubitoare de alge, a cărei arhitectură celulară este optimizată metabolic pentru a absorbi nutrienții organici eliberați de fitoplancton în ecosistemele acvatice.
• Alberta — Provincie majoră situată în vestul Canadei, încadrată între provinciile Columbia Britanică și Saskatchewan, având reședința în orașul Edmonton și cel mai mare centru urban în Calgary. Regiunea este recunoscută global pentru peisajele sale spectaculoase din Munții Stâncoși (inclusiv parcurile naționale Banff și Jasper), bogăția uriașă în resurse de petrol, gaze naturale și rezerve de nisipuri bituminoase, precum și pentru sectorul său agricol și zootehnic extrem de dezvoltat.
• algă — Plantă inferioară, criptogamă și talofită, având corpul nediferențiat în rădăcină, tulpină sau frunze, dotată cu clorofilă și alți pigmenți fotosintetici. Trăiește predominant în mediul acvatic (dulce, salmastru sau marin) ori în locuri cu umiditate ridicată. În funcție de colorit și structură, se clasifică în alge verzi, brune, roșii sau diatomee, având un rol fundamental în producția de oxigen, biomasă și ca materie primă industrială.
• algăci — Cuvânt exclamativ sau strigăt ritualic din graiul regional, folosit în trecut de agricultori pentru a îndemna, ghida sau stimula caii în timpul procesului tradițional de treierat al cerealelor. Acest termen pastoral și agrar servea ca instrument de comunicare acustică directă cu animalele de tracțiune, fiind specific gospodăriilor rurale din vechile provincii românești înainte de mecanizarea agriculturii.
• algaradă — 1. O altercație neprevăzută, bruscă și violentă verbal; o ceartă aprinsă sau o muștruluială neașteptată adresată cuiva. 2. În sens istoric, un atac militar surpriză sau un raid rapid de cavalerie, executat în mod strategic în timpul Evului Mediu în Peninsula Iberică. Termenul poartă o puternică încărcătură expresivă, fiind un împrumut savant folosit sporadic în literatura veche sau în cronici pentru a descrie o acțiune impulsivă, zgomotoasă sau un conflict spontan.
• Algarve — Cea mai sudică regiune administrativă a Portugaliei continentale, renumită la nivel mondial pentru coasta sa spectaculoasă la Oceanul Atlantic. Cu o lungime de aproximativ 155-200 km de țărm, este caracterizată prin stânci calcaroase sculptate de valuri, peșteri marine (precum celebra Benagil), plaje aurii și sate pitorești văruite în alb. Capitala sa este Faro. Istoric, regiunea poartă amprenta puternică a culturii maure (numele provenind din arabul 'Al-Gharb', însemnând 'Vestul') și a avut un rol crucial în Epoca Marilor Descoperiri.
• algotrofic — Care se hrănește cu alge sau care depinde nutrițional de biomasa algală; algofag. În ecologia acvatică, termenul caracterizează organismele consumatoare secundare (cum ar fi anumite specii de melci, crustacee sau protozoare) sau rețelele trofice dintr-un biotop unde producția primară este asigurată în mod covârșitor de către algele microscopice ori macroscopice.
• alipire — Acțiunea de a alipi sau starea a ceea ce este alipit; îmbinare structurală strânsă a două elemente cu ajutorul unui adeziv, prin sudare ori prin fixare mecanică. În cadastru, urbanism și dreptul de proprietate, reprezintă operațiunea tehnică și juridică de unificare a două sau mai multe parcele de teren învecinate pentru a forma un singur corp de proprietate.
• amalgam — Aliaj obținut prin dizolvarea sau combinarea unui metal (precum aurul, argintul, zincul sau staniul) cu mercurul, utilizat istoric în metalurgia extractivă și în stomatologie pentru realizarea obturațiilor dentare (plombe); (în sens figurat) amestec confuz, eterogen și dezordonat de elemente, idei, sentimente sau persoane complet diferite, reunite într-un tot lipsit de coerență.
• amalgama — A combina, a dizolva sau a alia un metal cu mercurul în scopuri industriale, metalurgice sau medicale; (în sens figurat) a amesteca, a contopi, a uni sau a asocia într-un mod haotic, confuz ori eterogen elemente, idei, sentimente sau structuri sociale complet diferite, ștergându-le particularitățile distinctive într-un tot nediferențiat.
• amalgamare — Acțiunea de a amalgama și rezultatul ei; operația chimică sau metalurgică de formare a unui amalgam prin combinarea unui metal cu mercurul; (în economie și management) procesul de fuziune, unificare sau consolidare a două ori mai multe societăți comerciale, bănci sau fonduri într-o entitate juridică nouă; (în sens figurat) contopire sau amestecare dezordonată a unor elemente diverse.
• amalgamat — Care a fost combinat, dizolvat sau aliat cu mercurul; (în economie și management) care provine din fuziunea, unificarea sau consolidarea mai multor entități comerciale ori financiare într-un singur corp corporativ; (în sens figurat) care este alcătuit dintr-un amestec confuz, eterogen, disparat și lipsit de armonie sau coerență internă al unor elemente, idei ori stiluri complet diferite.
• amalgamator — Aparat sau dispozitiv mecanic utilizat în cabinetele stomatologice pentru dozarea și amestecarea rapidă, prin vibrații de înaltă frecvență, a componentelor (mercur lichid și pulbere de aliaj metalic) necesare preparării amalgamului dentar; (ca adjectiv) care are proprietatea sau rolul de a amesteca, a contopi ori a reuni elemente eterogene într-un tot unitar.
• amalgamiza — Variantă verbală nestandardizată, rară sau jargonistică a verbului 'amalgama', utilizată uneori în mod accidental în limbajul tehnic ori colocvial cu sensul de a combina un metal cu mercurul ori (în sens figurat) de a contopi, a amesteca sau a unifica elemente disparate într-un ansamblu eterogen.
• amalgamizare — Variantă substantivală nestandardizată, rară sau de jargon a substantivului 'amalgamare', desemnând acțiunea ipotetică de a amalgamiza și rezultatul ei; procesul tehnic de combinare a unui metal cu mercurul ori (în sens figurat) contopirea, unificarea sau amestecarea elementelor eterogene într-un ansamblu lipsit de o structură ordonată.