#alit

• Abakan — Oraș capitală al Republicii Hacasia din Federația Rusă, situat în sudul Siberiei, la confluența râurilor Abakan și Enisei. În epidemiologia geografică și bolile infecțioase, regiunea este monitorizată pentru focarele naturale de encefalită transmisă de căpușe (TBE - Tick-Borne Encephalitis) și alte arboviroze specifice taigalei, servind ca bază pentru studii privind imunitatea populațiilor indigene și dinamica vectorilor.
• abandonic1 (adj.) — Care manifestă un complex sau o teamă patologică de abandon; referitor la comportamentele neurotice sau defensive declanșate de frica de părăsire. O structură abandonică (sau personalitate abandonică) tinde să dezvolte un atașament dependent, manifestând posesivitate extremă sau, dimpotrivă, tendința de a rupe preventiv relațiile de teamă să nu fie respinsă.
• abiotrofie — Fenomen biologic sau stare caracterizată prin pierderea treptată a vitalității, diminuarea rezistenței fiziologice și degenerarea progresivă a unor celule, țesuturi ori organe. Acest proces de degradare timpurie sau declin funcțional este determinat de factori interni, constituționali sau genetici, manifestându-se în absența unor agresiuni exterioare evidente.
• abisalitate — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abisal. Desemnează proprietatea de a avea o adâncime uriașă, fie în sens fizic (specifică hăurilor oceanice), fie în sens figurat (referitoare la profunzimea de netrecut a gîndirii, a trăirilor interioare sau a straturilor inconștientului).
• abnormitate — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abnorm; o abatere evidentă de la normă, regulă sau de la starea naturală și obișnuită a lucrurilor. În scrierile academice sau filosofice mai vechi, termenul este utilizat ca o variantă livrescă a substantivului „anormalitate”.
• aborigenitate — Calitatea, starea sau însușirea de a fi aborigen, autohton sau băștinaș; ansamblul caracteristicilor identitare, culturale, istorice și juridice care definesc apartenența originară a unei populații sau a unui individ la un anumit teritoriu geografic înainte de apariția proceselor de colonizare ori migrație externă; (în filozofia culturii) legătură primordială, spirituală și indisolubilă între o comunitate umană și pământul natal străvechi.
• Abrămuț — Localitate (sat) situată în partea de nord a județului Bihor, regiunea Crișana, România; a fost reședința comunei cu același nume până când denumirea unității administrative a fost schimbată oficial în comuna Petreu.
• abraziv — Produs, material natural sau artificial (cum ar fi diamantul, corindonul, carborundul ori nisipul) alcătuit din granule dure care, prin frecare, uzură sau percuție, servește la tăierea, șlefuirea, curățarea ori netezirea unor suprafețe metalice, lemnoase ori minerale; (adjectival, în sens propriu) care posedă o structură aspră capabilă să roadă ori să erodeze prin fricțiune; (adjectival, în sens figurat) stil de comunicare, comportament sau caracter individual marcat de duritate, agresivitate, asprime verbală, lipsă de tact și tendință de a genera conflicte ori tensiuni interpersonale.
• abrutețe — Stare sau comportament de om abrutizat, lipsit de sensibilitate, cultură sau rațiune; manifestare primitivă, brutală sau grosolană; ticăloșie sau comportament sălbatic.
• abstractivitate — Însușirea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abstractiv; starea unui sistem conceptual sau a unui discurs teoretic care funcționează la un nivel înalt de generalizare, fiind detașat complet de determinările materiale sau empirice. Reprezintă capacitatea unei structuri mentale de a opera exclusiv cu esențe, legi și simboluri pure.
• abține — A se opri voluntar de la săvârșirea unei acțiuni, de la exprimarea unei opinii, de la satisfacerea unei pofte sau a unui impuls fizic; a manifesta stăpânire de sine. În contextul adunărilor deliberative, comisiilor sau votului parlamentar, reprezintă alegerea conștientă de a nu vota nici „pentru”, nici „contra”, optând pentru o poziție de neutralitate formală.
• Abuladze — Numele de familie al regizorului georgian Tengiz Abuladze, o figură legendară a cinematografiei sovietice și universale, recunoscut pentru stilul său poetic, profund alegoric și critic la adresa totalitarismului. Capodopera sa, filmul 'Căința' (Monanieba, 1984), a devenit o operă-simbol a perioadei Glasnost, fiind una dintre primele producții cinematografice care au demascat în mod curajos și de o manieră suprarealistă ororile represiunilor staliniste și absurdul cultului personalității.
• aburit — Starea unui obiect sau a unei suprafețe acoperite de condens umed ori supuse tratamentului cu vapori. În sens figurat, colocvial și argotic, califică o persoană care a fost păcălită, manipulată sau indusă în eroare prin vorbe mieroase, ori un individ care se află într-o stare de confuzie mentală ușoară, amețeală sau naivitate extremă.
• academiciană — Moțiunea de gen feminin a substantivului 'academician'; reprezintă o demnitate intelectuală supremă și un titlu onorific acordat unei femei savant, scriitoare sau artiste de înalt prestigiu, ca recunoaștere formală a valorii excepționale a operei sale. O academiciană deține statutul de membru titular ales pe viață în cadrul unei Academii naționale de științe sau arte. Din punct de vedere istoric, accesul femeilor la acest titlu a marcat o etapă fundamentală în emanciparea intelectuală și recunoașterea meritelor feminine în cercetarea de vârf.
• acronie — Stare sau caracteristică a ceea ce este atemporal; absență totală a timpului liniar ori suspendare conștientă a succesiunii cronologice într-un anumit cadru conceptual. În naratologie și analiza literară, termenul definește o distorsiune temporală profundă (anacronie extremă) în care evenimentele relatate în text sunt complet lipsite de conexiuni sau repere cronologice, fiind imposibil de plasat într-o succesiune logică de tip înainte/după.
• acropatologie — Ramură specializată a patologiei medicale sau disciplină clinică de nișă care se ocupă cu studiul sistematic, diagnosticul, descrierea anatomică și tratamentul tuturor bolilor, anomaliilor structurale, leziunilor și tulburărilor funcționale localizate la nivelul extremităților corpului (mâini, picioare și degete).
• acție — Mărime fizică structurală definită prin produsul dintre energie și timp, utilizată în mecanica analitică și cuantică; forță sau influență exercitată de un corp asupra altuia, conform principiului dinamicii unde fiecărei acțiuni îi corespunde o reacțiune egală și de sens contrar. În limbajul tehnic vechi, termenul este sinonim cu acțiunea, reprezentând un proces de exercitare a unei energii mecanice.
• actual — Care aparține timpului prezent, care se petrece sau există în momentul de față; de mare interes sau importanță pentru momentul de față. În sens filosofic sau structural, descrie o stare de fapt concretizată în realitate, în opoziție cu ceea ce este doar potențial sau virtual.
• actualitate — Caracterul a ceea ce este actual, prezent sau de un interes stringent pentru momentul de față; totalitatea evenimentelor, știrilor sau fenomenelor care se petrec în prezent și captează atenția publică. În sens conceptual, reprezintă starea unui lucru care s-a realizat pe deplin, trecând de la stadiul de posibilitate la cel de realitate efectivă.
• adălit — Care a fost adunat, strâns la un loc, acumulat sau îngrămădit; care descrie starea unor bunuri, unelte sau roade centralizate într-un singur spațiu. Termenul reprezintă participiul trecut al verbului arhaic și regional 'a adăli', fiind conservat extrem de rar doar în graiurile locale din anumite zone rurale sau muntoase ale României.