#amira

• admiral — Cel mai înalt grad militar în marina militară, echivalent cu cel de general în armata de uscat, sau persoana care deține acest grad și exercită comanda supremă asupra unei flote ori a unei mari unități navale. Cuvântul provine dintr-o veche rădăcină arabă ce desemna un comandant al mărilor, reflectând autoritatea administrativă, strategică și tactică deosebită pe care această funcție o impune în ierarhia forțelor armate globale.
• Altamira — Peșteră faimoasă situată în nordul Spaniei (lângă Santillana del Mar, Cantabria), renumită la nivel mondial pentru arta sa rupestră preistorică excepțională din Paleoliticul superior (culturile Solutrean și Magdalenian). Acest sit arheologic structural, înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO, adăpostește policromii remarcabile reprezentând bizoni, cai și amprente de mâini, fiind considerat 'Capela Sixtină a artei cuaternare' datorită măiestriei tehnice a desenelor executate cu cărbune și ocru.
• Altamiranoa — Gen istoric sau sinonim taxonomic retras (încadrat în prezent majoritar sub genul Sedum sau specii înrudite din familia Crassulaceae), ce desemna plante suculente perene originare din zonele aride și muntoase ale Mexicului. Acest taxon structural a fost descris în lucrul de clasificare a plantelor xerofite de către botaniștii americani Britton și Rose, fiind păstrat în tratatele vechi de sistematică vegetală.
• Altamiranoa elongata — Denumire științifică latină istorică (în prezent un sinonim taxonomic pentru Sedum elongatum sau specii înrudite) ce desemna o plantă suculentă perenă din familia Crassulaceae, originară din regiunile muntoase ale Mexicului. Această specie se caracteriza structural prin tulpini alungite, erecte sau decumbente (elongata) și frunze cărnoase dispuse dens, adaptate pentru stocarea apei în habitate stâncoase aride.
• Altamiranoa ericoides — Denumire științifică latină istorică (în prezent un sinonim taxonomic pentru Sedum ericoides sau specii înrudite) ce desemna o plantă suculentă perenă din familia Crassulaceae, endemică în Mexic. Această plantă pitică se remarca structural prin aspectul său similar cu al iarbă-neagră (ericoides), având frunze minuscule, liniare și foarte înghesuite pe tulpini lemnoase subțiri, reprezentând o adaptare extremă la secetă.
• Altamiranoa guatemalensis — Denumire științifică latină istorică (în prezent un sinonim taxonomic pentru specii reîncadrate sub genul Sedum sau Echeveria) ce desemna o plantă suculentă perenă din familia Crassulaceae, originară și endemică din regiunile muntoase și aride ale Guatemalei. Această specie se caracteriza structural prin frunze cărnoase optimizate pentru stocarea apei și inflorescențe compacte adaptate la microclimatele alpine din America Centrală.
• Altamyra y Crevea — Formă ortografică alternativă, variantă grafică regională sau transcriere istorică utilizată în trecut pentru numele celebrului istoric, jurist și scriitor spaniol Rafael Altamira y Crevea (1866–1951). Personalitate marcantă a culturii iberice, nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace și judecător la Curtea Permanentă de Justiție Internațională, numele său apare structural sub această grafie în documentele de epocă și bibliografiile europene vechi.
• amira — Titlu onorific purtat de marii demnitari, conducătorii militari sau principii din țările musulmane din Orientul Mijlociu și Africa de Nord; variantă veche de transcriere sau adaptare lingvistică a termenului emir. În documentele istorice și cronicile românești timpurii, cuvântul desemna un conducător străin cu autoritate deplină peste o armată sau o provincie.
• amiral — Cel mai înalt grad militar în marina militară, echivalent cu gradul de general din armata terestră; ofițer de marină care deține acest grad și care are dreptul de a comanda o flotă sau o mare unitate navală. În sens istoric, termenul desemna comandantul suprem al tuturor forțelor maritime ale unui stat.
• amiralat — Instituție supremă de conducere, comandament sau minister al marinei militare într-un stat; clădirea sau sediul administrativ în care își desfășoară activitatea această autoritate navală. De asemenea, termenul desemnează demnitatea, funcția sau corpul ofițerilor cu grad de amiral considerați colectiv ca structură de comandă.
• amiraleasă — Termen colocvial sau popular utilizat pentru a desemna soția unui amiral. De asemenea, poate fi întrebuințat în mod ironic sau glumeț pentru a descrie o femeie care manifestă o atitudine autoritară, poruncitoare sau dominatoare, amintind de comportamentul structural rigid al unui comandant militar.
• amiralitate — Organul suprem de conducere administrativă și operativă a marinei militare dintr-un stat; minister al marinei sau înalt comandament naval responsabil cu strategia de apărare maritimă. În sens istoric, termenul se referă în special la Consiliul Amiralității din Regatul Unit, organism structural care deținea autoritatea totală asupra flotei regale.
• amiram — Formă veche, regională sau o variantă de transcriere istorică pentru termenul amira sau emir, desemnând un conducător militar, guvernator de provincie ori principe din spațiul cultural islamic din Orient. În unele documente medievale și cronici traduse, cuvântul reflectă adaptările fonetice specifice epocii în care a fost preluat.
• Amirante — Numele propriu al unui grup de insule coraliere din Oceanul Indian (Insulele Amirante), aparținând structural statului Seychelles, descoperite în anul o mie cincisute doi de navigatorul Vasco da Gama și numite în onoarea titlului său de amiral; de asemenea, numele se referă la fosa oceanică adiacentă. Ca entitate fixă în cartografie, termenul se folosește exclusiv ca nume propriu și se scrie cu majusculă.
• Amiras — Nume propriu de familie românesc sau nume purtat de personalități istorice, cel mai cunoscut fiind logofătul și cronicarul moldovean Axinte Uricariul (cunoscut contextual în unele izvoare sau filiații ca legat de familia Amiras). De asemenea, reprezintă o variantă de transcriere sau elenizarea istorică a titlului militar 'amira' ori 'emir' în documentele bizantine și medievale timpurii.
• amirueală — Variantă tehnică sau de jargon industrial pentru procesul de amirare sau grefare a radicalilor de tip amira / amiric în interiorul unei structuri organice complexe. Reprezintă o metodă structurală prin care se urmărește modificarea proprietăților de solubilitate ale unui compus macromolecular.
• amirui — A grefa sau a introduce un radical de tip amiric ori amira în structura moleculară a unui compus organic complex; a supune un substrat procesului de amirare pentru a-i modifica proprietățile fizico-chimice. Această transformare structurală controlată în mediu de laborator urmărește ajustarea solubilității și stabilității termice a polimerilor sintetici.