#anatomie comparata

• abătătoare — Termen anatomic vechi sau regional utilizat în trecut pentru a descrie o structură musculară, un ligament sau un canal derivat care realizează o deviere, o abducție sau o schimbare de direcție a unui flux fiziologic ori a unui segment corporal. În primele traduceri de manuale medicale și tratate de disecție din limba latină sau franceză în limba română, cuvântul era folosit ca echivalent pentru mușchii abductori (care îndepărtează un membru de axul median al corpului).
• acantifer — Termen anatomic și zoologic utilizat pentru a descrie un organism, un organ sau o structură anatomică acoperită cu spini, ghimpi sau formațiuni rigide ascuțite ori care poartă astfel de elemente defensive. În taxonomie și paleontologie, acest adjectiv constituie un criteriu morfologic esențial pentru descrierea și clasificarea anumitor specii de nevertebrate marine (cum sunt radiolarii sau unii briozoari) sau reptile fosile ale căror exoschelete sau cochilii sunt prevăzute cu prelungiri spinoase.
• acantodont — Termen morfologic savant utilizat ca adjectiv pentru a descrie un organism, un dinte sau o structură dentară care prezintă o formă ascuțită, conică și ghimpoasă, asemănătoare unui spin. În anatomia comparată și în studiul faunei extincte, acest termen descrie configurația dinților fixați direct pe marginile maxilarului la anumite reptile sau pești fosili, unde dinții nu au rădăcini adânci, ci se proiectează ca niște ghimpi rigizi adaptați pentru reținerea prăzii.
• acantofor — Termen morfologic savant utilizat ca adjectiv pentru a descrie un organism, un organ sau o structură anatomică dotată cu elemente purtătoare de spini, ghimpi ori proeminențe rigide ascuțite. Ca substantiv masculin, definește o piesă scheletică, un apendice sau o zonă cuticulară specializată care susține ori poartă un spin defensiv (întâlnit frecvent în structura exoscheletului la unele crustacee marine, briozoare sau pești fosili din era Paleozoică).
• acantopod — Termen morfologic savant utilizat ca adjectiv pentru a descrie un organism, un artropod sau o structură anatomică ale cărei membre, picioare sau apendice locomotorii sunt prevăzute cu spini, ghimpi rigizi ori rânduri de țepi ascuțiți. Ca substantiv masculin, definește un membru locomotor modificat structural prin dezvoltarea unor astfel de elemente înțepătoare, adaptare întâlnită la anumite insecte prădătoare (cum sunt unele specii de călugărițe sau ortoptere) folosită pentru capturarea eficientă și imobilizarea prăzii.
• acrodont — Despre animale sau danturi; care are dinții fixați direct pe marginea liberă, superioară sau creasta oaselor maxilare, fără a fi implantați în alveole dentare (cum este cazul la reptilele din familia Agamidae, cameleoni sau la unele specii de pești). Ca substantiv, termenul desemnează un organism care posedă acest tipar structural de dentiție primitivă și sudată.
• actinomer — Segment anatomic sau zonă structurală dintr-un corp cu simetrie radiară, corespunzând uneia dintre secțiunile repetitive dispuse în jurul axului central. În zoologia nevertebratelor, termenul descrie fiecare dintre segmentele radiale similare care alcătuiesc corpul unor echinoderme (cum sunt brațele stelelor de mare) sau ale unor celenterate, incluzând organele interne și structurile scheletice aferente acelei secțiuni.
• alectorolof — Termen științific utilizat rar în paleontologie și anatomie comparată pentru a descrie un organism, o structură osoasă sau o creastă craniană proeminentă care seamănă izbitor cu creasta unui cocoș. Din punct de vedere structural, cuvântul se folosește în descrierile anatomice ale unor reptile fosile sau păsări preistorice, indicând o adaptare exocraniană cu rol de display sexual ori de termoreglare.
• amfiox — Vertebrat marin primitiv, de talie mică (câțiva centimetri), cu corpul translucid, alungit și ascuțit la ambele capete, aparținând încrengăturii Cephalochordata. Acest organism structural reprezintă o verigă de tranziție evolutivă esențială, deoarece păstrează pe tot parcursul vieții coarda dorsală (notocordul), tubul neural și fantele branhiale, servind ca model clasic în studiul anatomiei comparate a cordatelor.
• amphioxus — Denumirea comună sau istorică (genul Amphioxus) folosită în zoologie pentru a desemna amfioxusul sau lăncierul (cunoscut științific ca Branchiostoma lanceolatum), un organism marin nevertebrat mic, translucid și în formă de lance, aparținând încrengăturii Chordata (subîncrengătura Cephalochordata). Reprezintă un organism reper fundamental în studiul anatomiei comparate și al evoluției vertebratelor, deoarece păstrează de-a lungul întregii vieți o notocordă structurală dorsală simplă, fără a dezvolta o coloană vertebrală osoasă.
• androginoid — Care seamănă sau prezintă o structură similară cu cea a unui androgin; individ sau organism care manifestă o combinație incompletă sau o aparență hibridă de caractere sexuale masculine și feminine fără a deține un aparat hermafrodit complet dezvoltat. În sens psihologic sau antropologic rar, definește un profil constituțional sau estetic stabil ce tinde structural spre neutralitate de gen, păstrând o dominanță vizuală masculină.
• anizodont — Care are dinți inegali ca mărime, formă sau structură; termenul descrie în special tipul de dentiție asimetrică întâlnit la anumite specii de reptile extincte ori mamifere, unde elementele arcadei dentare diferă vizibil între ele. Ca substantiv masculin, definește un organism sau un specimen fosil caracterizat prin această conformație anatomică adaptată pentru moduri specifice de hrănire sau predare.
• anizodontie — Stare sau caracteristică a unui organism de a avea dinți inegali ca mărime, formă ori structură în cadrul aceleiași dentiții. Acest fenomen anatomic este specific anumitor specii de vertebrate, în special reptile și unele mamifere, reprezentând o adaptare evolutivă structurală pentru eficientizarea prinderii, tăierii sau masticării unor tipuri particulare de hrană.
• anizognat — Care are maxilarele inegale ca lățime, formă sau structură anatomică; caracteristic animalelor vertebrate la care maxilarul superior este mai lat decât cel inferior ori invers, împiedicând ocluzia perfectă a dinților în plan vertical. Acest fenomen structural este comun la multe mamifere ierbivore (cum ar fi ecvideele și rumegătoarele), reprezentând o adaptare evolutivă ce facilitează mișcările laterale de frecare necesare pentru mărunțirea eficientă a fibrelor vegetale dure.
• anodont — Care nu are dinți; lipsit complet de elemente dentare în cavitatea bucală. În zoologie, descrie specii sau grupuri de animale (cum ar fi păsările actuale, balenele cu fanoane ori unele reptile) caracterizate structural prin absența dentiției naturale. În medicină și stomatologie, se referă la un individ afectat de anodonție, o anomalie congenitală rară de dezvoltare a arcadelor alveolare.
• anoftalm — Care nu are ochi; lipsit complet de globul ocular sau de organe vizuale. În zoologie, descrie specii de animale cavernicole, abisale ori subterane (cum sunt unele insecte, pești sau crustacee) care, în urma adaptării evolutive la întuneric total, și-o pierdut ochii structural. În medicină, se referă la un individ afectat de anoftalmie, o anomalie congenitală rară de dezvoltare a orbitei.
• anomomerie — Fenomen anatomic sau caracteristică structurală întâlnită la unele animale segmentate (cum sunt artropodele sau anelidele), constând în variația neregulară, inegalitatea sau asimetria numărului ori formei segmentelor (metamerelor) în cadrul unor regiuni omoloage ale corpului. Reprezintă o deviere de la metameria simetrică standard, fiind studiată în cadrul morfologiei evolutive a nevertebratelor.
• antropobiologie — Ramură interdisciplinară a științelor biologice și antropologice care se ocupă cu studiul omului ca entitate biologică, analizând evoluția sa anatomică, variațiile genetice, adaptabilitatea fiziologică la diferite medii, ereditatea și corelațiile biologice dintre rase și populații umane în context istoric și ecologic.
• antroposomatologie — Ramură specializată a antropologiei fizice care se ocupă cu studiul structurii, formei, proporțiilor și variabilității corpului uman în raport cu factorii evolutivi, ereditari și de mediu. Acest domeniu analizează corelațiile dintre parametrii somatici și diverse aspecte bio-fiziologice sau etnice ale populațiilor, oferind date esențiale pentru înțelegerea variabilității morfologice a speciei umane.
• apod — Care este lipsit de picioare, de membre locomotoare inferioare sau de înotătoare ventrale; animal care prezintă această particularitate anatomică congenitală ori evolutivă. Termenul se aplică unor grupe diverse de vertebrate și nevertebrate, cum ar fi amfibienii din ordinul Gymnophiona (cecilieni), șerpii, anumite specii de pești sau larvele de insecte lipsite de apendice toracice.