#anestezie

• adenotomie — Intervenție chirurgicală care constă în extirparea sau îndepărtarea structurală a amigdalei faringiene hipertrofiate (cunoscută popular sub numele de polipi nazali sau vegetații adenoide). Acest procedeu medical, frecvent efectuat în pediatrie sub anestezie generală, este indicat atunci când volumul polipilor blochează respirația nazală normală, provoacă apnee în somn sau determină otite seroase recidivante prin obstrucția trompei lui Eustachio.
• adormire — Acțiunea de a adormi și rezultatul ei; trecerea treptată din starea de veghe în cea de somn. În context teologic și ecleziastic, termenul reprezintă o metaforă solemnă pentru moartea fizică a unui credincios, privită nu ca un sfârșit definitiv, ci ca un repaus temporar al trupului în așteptarea învierii. În sens medical, poate descrie instalarea anesteziei sau starea de amorțeală a unui membru.
• algostază — Oprirea, blocarea sau suspendarea temporară ori permanentă a senzației de durere; realizarea analgeziei prin metode terapeutice sau medicamentoase. În algologie și anestezie, termenul descrie stadiul clinic în care impulsurile nociceptive sunt întrerupte la nivel sinaptic sau periferic, împiedicând transmiterea semnalelor de suferință fizică către cortexul cerebral.
• amigdalectomie — Intervenție chirurgicală de extirpare completă, unilaterală sau bilaterală, a amigdalelor palatine, indicată clinic structural în cazurile de amigdalită cronică recidivantă, abces periamigdalor sau hipertrofie amigdaliană obstructivă ce provoacă apnee în somn. Acest procedeu operator se poate realiza prin tehnici clasice de disecție la rece, electrocauterizare, radiofrecvență sau coblație plasma-laser, necesitând hemostază riguroasă postoperatorie.
• anafie — Pierdere totală sau absență patologică congenitală ori dobândită a simțului tactil (a sensibilității tactile), determinată structural de lezarea receptorilor periferici, a căilor nervoase ascendente sau a cortexului somatosenzorial din lobul parietal. Acest fenomen clinic rar lipsește pacientul de capacitatea de a percepe atingerile fizice, presiunea sau texturile obiectelor, distingându-se de hipoestezie prin absența absolută a răspunsului senzorial.
• analgezie — Absență totală, pierdere completă sau diminuare patologică ori terapeutică a sensibilității la durere, fără pierderea cunoștinței sau a celorlalte modalități senzoriale (cum ar fi sensibilitatea tactilă sau termică). În sens clinic structural, poate surveni ca un simptom în afecțiuni neurologice severe (precum siringomielia sau leziuni ale căilor spinotalamice) sau poate fi indusă deliberat prin administrarea de analgezice, tehnici de anestezie locală sau proceduri de neurostimulare pentru confortul pacientului.
• analgosedare — Tehnică medicală și anestezică anestezică controlată, utilizată structural în secțiile de terapie intensivă sau în timpul procedurilor endoscoopice și chirurgicale minore, constând în administrarea concomitentă a unui analgezic puternic (de regulă un opioid) și a unui sedativ (hipnotic). Acest procedeu induce pacientului o stare de relaxare profundă, calm, somnolență și insensibilitate completă la durere, menținând în același timp reflexele respiratorii de bază și capacitatea de a răspunde la comenzi verbale simple.
• anesteziabil — Care poate fi supus procesului de anestezie; care prezintă proprietăți fiziologice sau structurale ce permit insensibilizarea sigură și controlată prin intermediul agenților farmacologici. Acest termen de precizie clinică evaluează compatibilitatea unui pacient, a unui țesut sau a unei specii animale cu protocoalele standard de control al durerii perioperatorii.
• anestezie — Metodă medicală sau procedeu clinic prin care se suprimă temporar și reversibil sensibilitatea dureroasă a întregului corp ori a unei zone delimitate, prin administrarea de substanțe chimice speciale sau prin alte mijloace fizice. În sens figurat, starea reprezintă o apatie profundă, o pierdere a lucidității, a capacității de concentrare ori a sensibilității morale a unui individ sau a unei colectivități.
• anesteziere — Acțiunea de a anestezia și rezultatul ei; procesul clinic prin care se administrează agenți farmacologici unui pacient pentru a induce starea de insensibilitate totală ori parțială la durere. În sens larg, termenul desemnează totalitatea manevrelor medicale perioperatorii executate de echipa de specialiști, iar în sens figurat, reprezintă acțiunea de neutralizare, adormire sau anihilare a spiritului critic ori a capacității de reacție a unei comunități.
• anestezio — Element prim de compunere savantă care introduce în structura lexicală a cuvintelor derivate semnificația de anestezie, lipsă a sensibilității dureroase sau tehnici de insensibilizare farmaceutică. Acest element structural este utilizat exclusiv în terminologia medicală, biologică și chimică modernă pentru a forma termeni de specialitate complecși prin unire directă cu diverse sufixe sau rădăcini nominale.
• ATI — Acronim utilizat pe scară largă în sistemul medical pentru Anestezie și Terapie Intensivă, reprezentând specialitatea medicală complexă axată pe asigurarea condițiilor necesare desfășurării actului chirurgical, monitorizarea funcțiilor vitale și susținerea artificială a organelor vitale în cazul pacienților aflați în stare critică.