#arând

• arând — Variantă fonetică veche sau regională pentru cuvântul 'rând'; ordine succesiune, linie de elemente așezate unele lângă altele ori momentul potrivit în care cuiva îi revine o obligație sau un drept. În textele arhaice din Transilvania și Maramureș, desemna și rânduiala, obiceiul pământului sau o serie de munci agricole efectuate succesiv.
• arânda — Variantă fonetică veche sau regională (întâlnită în special în zonele nord-vestice și transilvănene) pentru verbul 'a arenda'; acțiunea de a lua sau de a da în exploatare temporară un teren agricol, o moșie sau un bun economic în schimbul unei sume de bani sau a unei cote-părți din recoltă, stabilite printr-un contract.
• arândălui — Variantă verbală regională rară (specifică zonelor de frontieră sau cu influențe lexicale mixte) pentru acțiunea de a rândui, a organiza, a aranja sau a pune în ordine elemente, activități ori dări. În context economic vechi, putea descrie și procesul de calculare, eșalonare sau stabilire periodică a arendei pentru diferitele parcele de pământ.
• arândăluire — Acțiunea de a arândălui și rezultatul ei; procesul regional sau arhaic de organizare, rânduire, așezare în ordine sau planificare a unor activități, bunuri ori dări. În context administrativ vechi, termenul desemna și acțiunea de calculare, eșalonare sau stabilire periodică a arendei pentru suprafețele de pământ cultivate.
• arândare — Acțiunea de a arânda și rezultatul ei; procesul istoric sau regional de dare ori luare în arendă a unui bun imobil, a unei moșii sau a unei dări publice. Reprezenta un act juridico-economic fundamental în relațiile agrare din secolele trecute, reglementat prin zapise speciale.
• arândaș — Variantă fonetică veche sau regională pentru cuvântul 'arendaș'; persoană care ia în exploatare temporară, pe baza unui contract și în schimbul unei plăți, o moșie, un teren agricol, o tavernă ori dreptul de a colecta anumite dări publice. În societatea rurală din secolele trecute, reprezenta o figură economică centrală, adesea responsabilă cu administrarea directă a proprietăților boierești sau nobiliare.
• arândășesc — Variantă fonetică veche sau regională pentru adjectivul 'arendășesc'; care aparține arendașului (arândașului), privitor la arendași sau specific metodelor acestora de administrare economică a moșiilor și cârciumilor.
• arândășește — Variantă fonetică veche sau regională pentru advebul 'arendășește'; în felul arendașilor (arândași), conform metodelor sau practicilor specifice acestora. În context istoric rural, termenul descrie adesea o administrare aspră, calculată, axată pe obținerea unui profit maxim din exploatarea pământului sau a cârciumilor.
• arândășie — Variantă fonetică veche sau regională pentru cuvântul 'arendășie'; profesiunea, funcția, statutul sau activitatea unui arândaș (arendaș). De asemenea, poate desemna intervalul de timp în care o persoană deținea dreptul de exploatare a unei moșii sau sistemul economic bazat pe intermedierea arendașilor.
• arândășiță — Variantă fonetică veche sau regională pentru cuvântul 'arendășiță'; femeie care ia în exploatare temporară o moșie, un pământ agricol sau o cârciumă pe bază de contract, ori soția unui arândaș (arendaș). În comunitățile rurale din trecut, termenul descria o femeie cu statut economic recunoscut, implicată activ în administrarea afacerilor gospodărești.
• arândășoaică — Variantă fonetică veche sau regională pentru cuvântul 'arendășoaică'; femeie care deține sau administrează o arendă (arândă), ori soția unui arândaș. Termenul era utilizat adesea în graiul popular cu o nuanță familiară sau respectuoasă pentru a desemna stăpâna unei moșii închiriate.
• arândat — Despre terenuri agricole, moșii, mori sau alte bunuri economice: care a fost dat ori luat în arendă; închiriat pe bază de contract în schimbul unei sume de bani sau al unei părți din recoltă. Termenul reflectă starea unui bun imobil aflat în folosința temporară a unui terț.
• arândea — Denumire populară regională (întâlnită în unele graiuri din Transilvania sau Banat) pentru o specie de plantă erbacee, utilizată uneori în medicina tradițională empirică sau asociată în mod simbolic cu anotimpul primăverii. Termenul reflectă bogăția lexicului botanic rural românesc și adaptările fonetice locale ale unor denumiri arhaice.
• arândunea — Variantă fonetică regională și arhaică (specifică graiurilor din nordul Moldovei sau Transilvaniei) pentru cuvântul 'rândunea' (rândunică); pasăre migratoare mică, insectivoră, cu aripi lungi și ascuțite și coada bifurcată, recunoscută ca simbol al primăverii. Termenul se întâlnește des în folclorul literar, colinde și poezii populare vechi.
• Asmarandei — Nume de familie românesc provenit din punct de vedere etimologic dintr-o formă de genitiv matern (matronimic), însemnând inițial 'al Smarandei' sau 'fiul Smarandei'; este utilizat în mod curent ca nume patronimic fix, fiind întâlnit cu o frecvență mai ridicată în regiunea istorică a Moldovei.