#arama

• arameean — Varianta ortografică preferată conform normelor academice românești actuale (DOOM) pentru aramean; care aparține vechiului popor semitic al arameilor, regiunii istorice Aram din Orientul Apropiat sau limbii vorbite de aceștia. Ca substantiv, desemnează un membru al acestui grup etnic antic, recunoscut în istoria universală pentru răspândirea limbii sale ca limbă diplomatică imperială.
• arameeană — O femeie care aparținea vechiului popor semitic al arameilor; forma feminină a termenului arameean. În lingvistica comparată, reprezintă limba arameică (substantivată ca 'arameica' sau 'limba arameeană'), un idiom din grupul limbilor semitice de nord-vest. Ca adjectiv, descrie entități feminine precum o cultură antică, o inscripție arheologică sau o dinastie din Orientul Apropiat.
• aramei — Un grup antic de triburi semitice nomade și sedentare din nord-vestul Orientului Apropiat, care au populat regiunea Aram începând cu sfârșitul epocii bronzului. Aceștia au înființat o rețea extinsă de regate și orașe-state independente în Siria și Mesopotamia medievală timpurie, jucând un rol crucial în istorie prin răspândirea limbii lor (arameica) ca instrument universal de comunicare diplomatică și comercială.
• arameic — Care aparține vechiului popor semitic al arameilor, regiunii istorice Aram din Orientul Apropiat sau limbii vorbite de aceștia. În sens lingvistic, reprezintă norma principală curentă din limba română (conform DOOM) pentru a descrie limba arameică (substantivată ca 'arameica'), un idiom din grupul limbilor semitice de nord-vest care a servit drept lingua franca a marilor imperii orientale în antichitate și a fost vorbită ca limbă maternă de Iisus Hristos.
• aramgiu — Formă regională sau arhaică rară obținută prin modificarea fonetică a termenului arămar; meșter specializat în prelucrarea manuală a aramei (cuprului), ocupându-se cu fabricarea sau repararea cazanelor, vaselor de bucătărie și a altor obiecte utilitare sau decorative. Termenul reflectă împrumuturile și sufixările profesionale de tip balcanic active în perioada medievală și modernă timpurie în Țările Române.
• astariu — Denumire arhaică sau variantă lexicală rară ce desemnează o veche unitate monetară de valoare mică (asul roman sau subdivisionară) utilizată în provinciile orientale ale Imperiului Roman sau în textele ecleziastice vechi pentru a traduce monedele de aramă menționate în Evanghelii; reprezintă un termen de referință în studiul circulației monetare din bazinul mediteraneean.
• băcăraie — Grămadă, mulțime sau totalitate de vase, oale, cazane și ustensile fabricate din băcăr (aramă sau cupru) întâlnite în inventarul unei gospodării tradiționale sau în atelierul unui căldărar. În sens extins, termenul descrie zgomotul puternic, sacadat și metalic produs prin lovirea sau manipularea acestor recipiente metalice.
• Baia-de-Aramă — Oraș situat în nord-vestul județului Mehedinți, în regiunea istorică Oltenia, amplasat într-o zonă depresionară de la poalele Munților Mehedinți. Numele său provine direct de la vechile exploatări de cupru (aramă) care funcționau în zonă încă din timpurile dacice și romane, atingând apogeul în perioada medievală. În prezent, localitatea este recunoscută ca un important punct de acces turistic către Podișul Mehedinți, Cheile Sohodolului și complexul carstic Ponoarele.
• balancină — Cablu, parâmă sau manevră curentă din cordaj ori sârmă de oțel, folosită la bordul unei nave pentru a susține, ridica sau regla înclinația unei vergi, a unui tangon, a unui ghiu sau a brațului unei macarale; acționează ca un suport structural vertical sau oblic care menține aceste piese masive la înălțimea dorită deasupra punții, prevenind prăbușirea lor accidentală.