#arm

• baghionetă — Variantă fonetică veche, rară sau regională (alterare populară din francezul 'baïonnette') a cuvântului baionetă; armă albă cu tăiș lung și ascuțit, asemănătoare unui cuțit sau pumnal, concepută pentru a fi montată la țeava unei puști cu scopul de a fi utilizată în luptele corp la corp. Termenul se întâlnește sporadic în scrierile literare vechi, în jurnalele de război de secol XIX sau în graiurile rurale de frontieră.
• baghiunetă — Variantă fonetică arhaică, rară sau regională (alterare populară din francezul 'baïonnette', înrudită cu 'baghionetă') a cuvântului baionetă; armă albă cu tăiș lung și ascuțit, asemănătoare unui cuțit sau pumnal, concepută pentru a fi montată la țeava unei puști cu scopul de a fi utilizată în luptele corp la corp. Termenul se întâlnește sporadic în jurnalele de război de secol XIX sau în graiurile rurale de frontieră.
• bagionetă — Variantă fonetică veche, rară sau regională (alterare populară din francezul 'baïonnette', identică cu 'baghionetă') a cuvântului baionetă; armă albă cu tăiș lung și ascuțit, asemănătoare unui cuțit sau pumnal, concepută pentru a fi montată la țeava unei puști cu scopul de a fi utilizată în luptele corp la corp. Termenul se întâlnește sporadic în scrierile literare vechi, în jurnalele de război de secol XIX sau în graiurile rurale de frontieră.
• bagnet — Variantă fonetică arhaică, rară sau regională (alterare populară din limba polonă sau rusă 'bagnet' / 'bagnetu') a cuvântului baionetă; armă albă cu tăiș lung și ascuțit, asemănătoare unui cuțit sau pumnal, concepută pentru a fi montată la țeava unei puști cu scopul de a fi utilizată în luptele corp la corp. Termenul se întâlnește sporadic în scrierile literare vechi din Moldova sau în jurnalele de război din secolul al XIX-lea.
• Bagramian — Nume de familie istoric celebru de origine armeană, purtat în special de mareșalul Uniunii Sovietice Ivan Bagramian (Hovhannes Bagramian, 1897–1982). Acesta a fost un remarcabil comandant militar în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, coordonând operațiuni strategice de anvergură pe Frontul de Est (precum Ofensiva din Belarus). Numele funcționează ca un reper onomastic în istoriografia universală, fiind atribuit și unor bulevarde, districte sau monumente din Armenia.
• Bagratizi — Denumire istorică (variantă pentru Bagrationi sau Bagratide) care desemnează membrii uneia dintre cele mai vechi și ilustre dinastii regale creștine din lume, de origine georgiană și armeană. Această familie suverană a guvernat regatele medievale din Caucaz timp de secole, lăsând o moștenire culturală, politică și arhitecturală remarcabilă în istoriografia universală.
• bâhâire — Acțiunea de a bâhâi și rezultatul ei; procesul tradițional prin care semințele, cerealele sau recoltele de leguminoase sunt vânturate și scuturate pentru a fi separate de pleavă, praf și resturi vegetale uscate. În paralel, în sens subdialectal, termenul desemna starea de agitație compactă, mișunarea continuă dintr-un spațiu închis ori foiala zgomotoasă a unei mulțimi de oameni adunate la un târg.
• baiaractar — Termen istoric rar sau variantă arhaică românească pentru cuvântul bairactar (purtător de steag / stegar în armata otomană sau în unitățile militare din Țările Române din epoca fanariotă). Derivat din limba turcă, cuvântul desemna subofițerul sau ostașul însărcinat cu paza și purtarea steagului unei companii (bairac), funcție de mare responsabilitate tactică și simbolică pe câmpul de luptă.
• baictar — Variantă fonetică sau grafică arhaică regională pentru cuvintele bairactar sau baiaractar (purtător de steag / stegar în unitățile militare balcanice sau otomane). În manuscrisele și documentele de cancelarie din secolele XVII-XVIII, această formă simplificată reflectă tendința de eliziune a consoanei 'r' sau adaptarea fonetică rapidă operată de diacii români pentru a reda denumirea funcției militare tactice de pază a drapelului unei companii.
• baieractar — Ostaș sau ofițer otoman însărcinat cu purtarea steagului unei unități militare ori al unui demnitar; stegar, purtător de drapel. În contextul Țărilor Române aflate sub influență otomană, termenul desemna și gardianul sau emisarul care însoțea o solie oficială ori persoana care arbora însemnele autorității princiare în cadrul ceremoniilor de curte.
• băiețăraie — O mulțime mare și zgomotoasă de băieți, copii sau adolescenți adunați laolaltă; grup mare de tineri care produc dezordine, larmă sau agitație într-un spațiu public sau privat. Termenul poartă adesea o tentă peiorativă, de nemulțumire, sau o nuanță familiară, fiind folosit de adulți pentru a descrie comportamentul neastâmpărat, indisciplinat și plin de energie debordantă specific adunărilor juvenile.
• băiețime — Totalitatea sau o masă mare de băieți adunați laolaltă; colectivitate juvenilă masculină. Termenul descrie o adunare dinamică de copii sau adolescenți și este utilizat în limbajul curent pentru a evidenția spiritul de grup, energia debordantă sau larma specifică pe care aceștia o produc atunci când participă la activități sociale sau recreative comune.
• bainet — Armă albă cu lamă scurtă și tăioasă, adaptată pentru a fi fixată la țeava unei puști sau a unei carabine, destinată luptei corp la corp; baionetă. Termenul reprezintă o variantă fonetică veche, utilizată în trecut în documentele militare și în cronicile moldovenești sau muntenești din perioada de tranziție.
• baiognet — Variantă fonetică arhaică și regională pentru cuvântul 'baionetă' (armă albă cu lamă alungită care se fixează la țeava unei puști pentru lupta corp la corp). Intrat în graiurile din nordul și estul țării prin filieră ruso-ucraineană sau polonă în secolele XVIII-XIX, termenul a fost utilizat în rapoartele de război vechi și în scrierile cronicarilor de tranziție înainte de standardizarea lingvistică modernă.
• baionet — Variantă grafică și fonetică veche sau regională pentru substantivul 'baionetă' (armă albă cu lamă tăioasă care se adaptează la țeava unei puști). Această formă hibridă, lipsită de desinența feminină, a fost consemnată în dicționarele de tranziție din secolul al XIX-lea și în manualele de instrucție militară de influență austro-ungară sau rusă înainte de unificarea normelor limbii române.
• baionetă — Armă albă cu lamă scurtă sau mijlocie și ascuțită, concepută pentru a fi fixată rigid la capătul țevii unei puști, transformând arma de foc într-o suliță eficientă pentru lupta corp la corp. În sens tehnic și modern, termenul descrie un sistem rapid de îmbinare a două piese (mecanism de tip baionetă) prin introducere axială urmată de o rotație parțială de blocare.
• bairactar — Ostaș sau ofițer otoman însărcinat cu purtarea steagului unei unități militare ori al unui demnitar; stegar, purtător de drapel. În contextul Țărilor Române aflate sub influență otomană, termenul desemna și gardianul sau emisarul care însoțea o solie oficială ori persoana care arbora însemnele autorității princiare în cadrul ceremoniilor de curte.
• balamuc — Denumire populară, arhaică și adesea peiorativă pentru un azil de alienați mintal sau spital de psihiatrie; prin extensie cotidiană și sens figurat, termenul descrie un loc caracterizat prin zgomot infernal, agitație extremă, larmă asurzitoare, dezordine de nedescurcat sau o situație de viață complet absurdă și confuză.
• Nicolae Ciucă — General de armată în rezervă și om politic român, președinte al Partidului Național Liberal, care a fost prim-ministru al României între noiembrie 2021 și iunie 2023 și președinte al Senatului până la restructurarea politică din primăvara anului 2025.