#asan

• abrașan — (Regional) Varietate de struguri românești cu boabe albe-verzui, cultivată local; (prin extensie) cal de o anumită rasă, adesea caracterizat ca fiind nărăvaș, iute la mânie sau având un aspect pestriț.
• Adonis aestivalis — Denumirea științifică a ruscuței de vară, o plantă erbacee anuală din familia Ranunculaceae, cu flori solitare de culoare roșu-aprins sau purpuriu, având o pată neagră la baza petalelor. Planta crește spontan în zonele de câmpie ca buruiană în culturile de cereale și conține glicozide cardiotonice cu potențial toxic ridicat, fiind utilizată controlat în medicina tradițională.
• Adonis amurensis — Denumirea științifică a ruscuței de Amur, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, originară din estul Asiei (Siberia, China, Japonia și Coreea). Planta înflorește la începutul primăverii, adesea străpungând stratul de zăpadă cu florile sale mari, solitare, de o culoare galben-aurie intensă, fiind utilizată tradițional ca plantă ornamentală și în medicina orientală datorită compușilor cardiotonici.
• Adonis annua — Denumirea științifică a ruscuței de toamnă (sau cocoșeii de toamnă), o plantă erbacee anuală din familia Ranunculaceae, originară din Africa de Nord, Europa și Asia de Vest. Planta atinge înălțimi de până la 50 cm, având frunze fin divizate și flori solitare de un roșu-intens, sângeriu, cu un centru negru, fiind adesea întâlnită ca buruiană în culturile agricole sau cultivată în scop ornamental.
• Adonis flammea — Denumirea științifică a ruscuței de foc (sau cocoșeii de foc), o plantă erbacee anuală din familia Ranunculaceae. Planta este remarcabilă prin florile sale solitare de un roșu-stacojiu intens, amintind de culoarea flăcărilor, adesea pătate cu negru la baza petalelor. Crește spontan în zonele de câmpie și colinare, preferând solurile calcaroase și însorite din culturile de cereale ori pajiștile uscate.
• Adonis vernalis — Denumirea științifică a ruscuței de primăvară, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae. Este renumită pentru florile sale mari, solitare, de un galben-auriu strălucitor, care apar devreme în aprilie sau mai. Planta are o importanță deosebită în fitoterapie datorită conținutului de adonitoxină și cimariză, substanțe utilizate controlat ca regulator cardiac, fiind totodată o specie protejată în multe regiuni din cauza restrângerii habitatelor sale naturale.
• agasant — Care provoacă o stare de agasare, iritare, enervare sau plictis; extrem de supărător, sâcâitor ori sâcâitor prin repetiție sau insistență. În sens structural, termenul descrie calitatea unui stimul extern (zgomot, comportament, gest) de a perturba echilibrul emoțional ori atenția unei persoane, forțând un răspuns psihic de respingere.
• Agave parrasana — O specie compactă și extrem de ornamentală de plantă suculentă din genul Agave, endemică în zonele muntoase înalte din regiunea Parras, statul Coahuila, Mexic. Planta se distinge printr-o rozetă globuloasă și strânsă, formată din frunze scurte, late, obovate, de o culoare albastru-cenușiu sau glaucă, puternic prevăzute cu spini marginali proeminenți și un spin terminal lung, de o nuanță contrastantă maro-roșcată, având o rezistență remarcabilă la temperaturi scăzute.
• agrariană — Forma de feminin pentru termenul agrarian; se referă la curentele politice, organizațiile țărănești sau perspectivele filosofice rurale. Ca substantiv, desemnează o femeie care aderă la ideologia agrarianistă ori militează pentru drepturile comunităților agricole.
• agreabil — Care trezește un sentiment de plăcere, satisfacție sau confort fizic și psihic; plăcut, simpatic, încântător sau reconfortant pentru simțuri ori pentru minte. În relațiile interpersonale, califică o persoană cu maniere fine, a cărei prezență este căutată și apreciată, ori o atmosferă relaxantă care favorizează comunicarea deschisă și starea de bine.
• Almășanu — Nume de familie românesc de origine toponimică, utilizat pentru a desemna o persoană originară dintr-una dintre localitățile sau regiunile numite Almaș ori Almașu. Acest patronimic reflectă migrațiile istorice interne ale populației rurale din Transilvania și Banat și este purtat de personalități din diverse domenii culturale și științifice.
• ambarasant — Care pune în încurcătură, care provoacă jenă, disconfort psihic, perplexitate sau o stare de awkwardness social; stânjenitor, jenant sau incomod (din fr. embarrassant). Descrie o situație, o tăcere, o privire sau un adevăr rostit nepotrivit care perturbă armonia sau desfășurarea firească a unei interacțiuni umane.
• anasâna — Termen regional sau arhaic rar ce desemnează o fâșie lungă de pânză, un ștergar tradițional, o legătură de cap sau un batic utilizat în portul popular din anumite zone etnografice. În sens contextual sau derivat din graiurile locale, cuvântul se poate referi și la o fâșie îngustă de material folosită ca element structural pentru tivirea, întărirea sau legarea marginilor unor obiecte textile gospodărești.
• anasâni — Forma de plural a substantivului regional anasână; fâșii lungi de pânză, ștergare tradiționale, legături de cap sau baticuri utilizate în portul popular din anumite zone etnografice. În contextul meșteșugurilor casnice vechi, termenul definește acele benzi sau bucăți de material textil folosite structural în gospodărie pentru tivirea, întărirea ori decorarea marginilor unor țesături mai mari.
• anasin — Formă regională singulară, întâlnită în anumite graiuri din nordul spațiului românesc, pentru substantivul anasână; fâșie lungă de pânză albă, ștergar tradițional de casă, legătură decorativă de cap sau batic purtat de femei în componența portului popular. În contextul meșteșugurilor casnice, piesa servea ca element structural sau funcțional utilizat în gospodărie pentru tivirea, întărirea ori legarea strânsă a marginilor unor țesături mari.
• Arefu — Sat și comună în județul Argeș, România, situată structural în zona montană înaltă a Subcarpaților Getici, de-a lungul văii râului Argeș. Localitatea este de o importanță istorică și turistică majoră, cuprinzând pe teritoriul său administrativ Barajul Vidraru, Cheile Argeșului, Cetatea Poenari (asociată istoric cu Vlad Țepeș) și sectorul sudic de pornire al faimoasei șosele alpine Transfăgărășan.
• arnăuțel — Denumire populară și regională atribuită unei specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor (Adonis vernalis), cunoscută în mod obișnuit sub numele de后台 'ușorul-găinușii' sau 'mărarul-asprului'. Termenul este utilizat și ca un diminutiv rar, uneori simpatic sau ironic, pentru un arnăut tânăr, un băiețel bătăuș, îndărătnic sau un flăcău care epatează prin curaj și atitudine sfidătoare.
• artofor — Cutie sau chivot mic de metal prețios (argint sau aur), așezat permanent pe Sfânta Masă din altar, în care se păstrează Sfânta Împărtășanie (pâinea și vinul sfințite) destinată bolnavilor sau cazurilor de urgență; chivot liturgic. În arhitectura și ritualul bisericesc ortodox, acest obiect are o valoare sacră maximă, fiind păzit cu strictețe.
• asan — Liniștit, pașnic, domol sau așezat, folosit uneori în contexte literare vechi pentru a descrie o stare de spirit senină sau o manifestare calmă a naturii. În mod specific, termenul poate apărea și ca o formă derivată sau o variantă lexicală rară legată de un sentiment de ușurare sau reconciliere structurală a spiritului uman.
• asana — Poziție corporală sau postură statică specifică practicii sistemului Hatha Yoga, concepută structural pentru a îmbunătăți flexibilitatea, a fortifica musculatura și a facilita concentrarea mentală. Din punct de vedere spiritual și meditativ, această formă geometrică a corpului are rolul de a echilibra canalele energetice și de a pregăti practicantul pentru etapele avansate de meditație profundă.