#asci

• arțăgoasă — Forma de feminin singular a adjectivului arțăgos; femeie care manifestă o stare persistentă de iritabilitate, fiind mereu înclinată spre ceartă, gâlceavă și discuții contradictorii. Ca adjectiv, descrie o fire, o atitudine sau o reacție verbală țâfnoasă și provocatoare, caracterizată prin lipsă de toleranță și tendința de a amplifica neînțelegerile din motive nesemnificative.
• arțăgos — Persoană care are arțag, care se supără ușor și caută ceartă din orice motiv banal; certăreț, irascibil și gata oricând să provoace o dispută. Ca adjectiv, termenul descrie un comportament dominat de o proastă dispoziție agresivă, manifestat prin respingerea argumentelor logice și dorința de a contrazice pe un ton tăios.
• asaltist — Membru al formațiunilor paramilitare fasciste, în special al trupelor de asalt germane (SA - Sturmabteilung) din perioada ascensiunii regimului nazist. Ca adjectiv, termenul se referă structural la ideologia, metodele violente, acțiunile de stradă sau elementele vestimentare specifice acestor miliții politice utilizate pentru intimidarea opoziției.
• asci — Forma de plural a substantivului 'ască'; celule microscopice reproducătoare specifice ciupercilor din clasa Ascomycetes (ascomicete), având aspectul unor saci sau tuburi alungite. În interiorul acestor structuri celulare, în urma procesului de meioză urmat de mitoză, se formează ascosporii (de regulă opt), asiguri pentru diseminarea și perpetuarea speciei în mediul înconjurător.
• ascidie — În zoologie, animal marin inferior, sedentar, din încrengătura tunicatelor, având corpul protejat de o tunică gelatinoasă sau pieloasă cu două sifoane prin care circulă apa. În botanică, reprezintă o frunză modificată structural în formă de urnă, cornet sau ulcior, specifică unor plante carnivore (cum ar fi Nepenthes), adaptată pentru capturarea și digerarea insectelor.
• ascidiu — Organ foliar modificat structural în formă de urnă, cornet sau cupă, caracteristic anumitor specii de plante carnivore (cum ar fi cele din genul Nepenthes sau Sarracenia), utilizat pentru capturarea, reținerea și digerarea insectelor sau a altor mici organisme datorită unor enzime proteolitice secretate în interior. În sens morfologic secundar, termenul poate descrie orice anomalie foliară congenitală care produce o concavitate adâncă similară unui potir.
• ascifer — Care poartă asce, caracterizat prin prezența celulelor în formă de sac numite asce, în interiorul cărora se formează sporii (ascosporii); specific ciupercilor ascomicete sau structurilor reproducătoare ale acestora. În sens larg anatomic, termenul descrie orice țesut, strat structural sau organ vegetal care susține, adăpostește ori produce pungi microscopice cu spori.
• ASCII — Acronim pentru 'American Standard Code for Information Interchange'; standard internațional de codificare a caracterelor bazat pe alfabetul englez, format structural din 128 de caractere pe 7 biți (sau 256 de caractere pe 8 biți în varianta extinsă). Acest sistem asociază fiecărui caracter (litere, cifre, semne de punctuație și comenzi de control) un număr întreg unic, garantând interoperabilitatea și transmiterea corectă a datelor textuale între calculatoare și dispozitive de comunicație diferite.
• ascită — Acumulare patologică de lichid seros (transudat sau exudat) în cavitatea peritoneală, manifestată prin mărirea progresivă în volum a abdomenului și senzație de tensiune internă. Acest fenomen structural apare frecvent ca o complicație majoră a cirozei hepatice, a insuficienței cardiace severe, a afecțiunilor renale sau a unor formațiuni tumorale maligne intraabdominale.
• ascitic — Care aparține ascitei, privitor la ascită sau care este provocat de aceasta; fluid patologic acumulat în cavitatea peritoneală. În sens clinic, descrie o stare sau un efluent extras din abdomenul unui pacient, caracteristic unor afecțiuni severe precum ciroza hepatică, insuficiența cardiacă congestivă sau neoplasmele peritoneale.
• ascitică — Forma de feminin a adjectivului ascitic; descrie o reacție, o acumulare fluidă, o formă clinică sau o manifestare patologică strâns legată de prezența ascitei și a revărsatului lichidian din cavitatea peritoneală.
• aselghie — Desfrânare, nerușinare, destrăbălare sau lascivitate; comportament imoral, contrar bunelor maniere sau decenței sociale. Acest termen neologic de substrat cultural reprezintă o preluare istorică utilizată mai ales în literatura clasică sau în scrierile teologice românești pentru a stigmatiza excesele senzuale și lipsa de reținere structurală a individului.
• astigmatic — Care se referă la astigmatism, care prezintă acest defect de refracție ori este destinat corectării sale; adjectiv utilizat pentru a descrie un ochi a cărui cornee are o curbură neregulată, un fascicul luminos care nu se poate focaliza într-un singur punct sau o lentilă (torică ori cilindrică) concepută special pentru a remedia această aberație geometrică; ca substantiv, reprezintă o persoană astigmată.
• atactostel — Tip de cilindru central sau structură anatomică a tulpinii, caracteristic plantelor monocotiledonate, în care fasciculele libero-lemnoase sunt dispuse neregulat, împrăștiate în întreaga masă a țesutului fundamental, fără o ordine concentrică strictă. Ca adjectiv, descrie o tulpină sau un sistem vascular vegetal care prezintă această configurație anatomică asimetrică și dispersată.