#asci

• abdominocenteză — Procedură medicală invazivă constând în puncționarea chirurgicală a peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar sau ac, în scopul evacuării sau analizării lichidului acumulat patologic în cavitatea peritoneală (ascită). În practica neuropsihiatrică istorică, analiza acestui lichid era utilizată pentru a diferenția ascita reală de o sarcină imaginară (pseudocieză) sau de tulburări somatoforme cu distensie abdominală accentuată întâlnite la pacientele alienate.
• Adenostoma fasciculatum — Specie de arbust peren xerofit originară din California și nordul Californiei Inferioare, aparținând familiei Rosaceae, cunoscută popular sub numele de chamise. Această plantă reprezintă o componentă structurală dominantă a ecosistemului de chaparral, caracterizându-se prin frunze mici, liniare și fasciculate, asemănătoare unor ace, adaptate la secetă extremă, și prin tulpini lemnoase bogate în rășini inflamabile care favorizează regenerarea rapidă după incendii.
• Aechmea fasciata — Cea mai cultivată specie din genul Aechmea, o plantă epifită originară din Brazilia, remarcabilă prin frunzele sale verzi-cenușii decorate cu dungi transversale din perișori argintii. Produce o inflorescență globuloasă spectaculoasă compusă din bractee roz-strălucitoare cu margini zimțate, din care emerg flori mici albastre ce virează spre violet pe măsură ce planta se maturizează.
• amăjui — Termen rar întâlnit în anumite subgraiuri regionale, utilizat pentru a descrie acțiunea de a uimi, a năuci, a lăsa mască sau a fascina puternic pe cineva prin intermediul unei apariții neașteptate ori a unui truc vizual; a vrăji (fig.). În sens restrâns și arhaic, cuvântul poate reprezenta o variantă fonetică sau o contaminare locală legată de acțiunea de a amăgi prin iluzii optice ori prin jocuri de cuvinte.
• amficentric — Care este dispus în mod concentric de ambele părți sau în jurul unui nucleu central; în histologia și anatomia vegetală, descrie un tip de fascicul fibrovascular în care țesutul lemnos (xilemul) sau cel liberian (floemul) înconjoară complet celălalt component structural. De asemenea, în neurologie sau optică, se poate referi la fibre ori fascicule de raze care converg sau diverg simetric în jurul unui punct focal comun.
• amiotonie — Lipsă totală sau diminuare extremă a tonusului muscular normal; flascitate a mușchilor scheletici. Această afecțiune congenitală sau dobândită se manifestă structural prin absența rezistenței la mișcările pasive și prin incapacitatea mușchilor de a menține postura corectă a corpului.
• antifascism — Curent ideologic, mișcare politică sau atitudine civică fundamentată pe opoziția radicală față de fascism, nazism și orice formă de totalitarism de extremă dreaptă. Se manifestă prin apărarea valorilor democratice, a pluralismului și a libertăților fundamentale, având o istorie marcată de mișcările de rezistență din secolul al XX-lea și de eforturile globale de combatere a discursului instigator la ură și a structurilor autoritare.
• antifascist — Care aparține antifascismului, privitor la acest curent sau orientat direct împotriva fascismului; ca substantiv, persoană care luptă activ, militar sau ideologic, contra regimurilor totalitare de extremă dreaptă. Descrie organizații, publicații sau luptători din mișcările de rezistență clandestină care au apărat valorile libertății în fața dictaturilor.
• antifascistă — Forma de feminin a adjectivului 'antifascist' sau substantiv ce desemnează o femeie, o alianță ori o organizație politică implicată activ în combaterea fascismului și a totalitarismului de extremă dreaptă. În context istoric, termenul descrie adesea mișcările de partizani, ligile culturale sau publicațiile clandestine conduse de femei ori structuri democratice unite pentru apărarea libertăților civile.
• antinazist — Care se opune nazismului, ideologiei național-socialiste sau regimului politic impus de Adolf Hitler; persoană care a luptat, a militat sau s-a organizat în mișcări clandestine împotriva dictaturii fasciste allemande. În sens structural și istoric, descrie acțiunile de rezistență din timpul celui de-al Doilea Război Mondial sau coalițiile militare aliate dedicate distrugerii Axei.
• antinazistă — Femeie care s-a opus regimului național-socialist sau ideologiei promovate de Adolf Hitler; mișcare, acțiune sau atitudine cu caracter antifascist dezvoltată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ca adjectiv flexionat la feminin, determină organizații de rezistență, manifeste clandestine ori politici aliate orientate spre distrugerea dictaturii hitleriste.
• antisemit — Care manifestă ostilitate, aversiune, prejudecăți sau ură față de evrei (semariști), față de cultura, religia ori interesele comunităților evreiești; adept al antisemitismului. Ca adjectiv, caracterizează discursuri rasiste, legi discriminatorii, mișcări politice extremiste (cum ar fi nazismul sau fascismul) sau curente propagandistice menite să instige la violență, persecuție și segregare etnică. Ca substantiv, desemnează persoana care promovează ori adoptă o poziție xenofobă deschisă împotriva populației evreiești.
• aponeurotic — Care aparține sau se referă la o aponevroză, o membrană fibroasă, albicioasă și rezistentă formată din țesut conjunctiv dens, care servește ca înveliș pentru mușchi sau ca structură de inserție a acestora pe oase; aponevrotic. În chirurgia anatomică, termenul descrie formațiuni fibroase late (cum ar fi cele din regiunea abdominală sau plantară) implicate în menținerea posturii și transmiterea forțelor musculare.
• aponeuroză — Formă grafică sau variantă anatomică livrască pentru aponevroză, reprezentând o membrană fibroasă, albicioasă și sidefie, formată din fascicule dense de colagen, care servește ca înveliș protector pentru mușchi sau ca structură lată de inserție a acestora pe oase. Din punct de vedere biomecanic, aceste structuri fasciale sunt esențiale pentru transmiterea forțelor cinetice și menținerea posturii anatomice.
• aponevrotic — Care aparține sau se referă la o aponevroză, o membrană fibroasă, albicioasă și rezistentă formată din țesut conjunctiv dens, care învelește mușchii sau servește la inserția lor pe elementele scheletice; sinonim cu aponeurotic. În chirurgia reconstructivă și ortopedică, termenul descrie planuri tisulare rezistente utilizate ca repere anatomice sau zone de ancorare structurală.
• aponevroză — Membrană fibroasă lată, albicioasă, sidefie și extrem de rezistentă, formată din fascicule dense de colagen, care servește ca înveliș protector pentru mușchi sau ca structură de inserție a acestora pe oase; tendon lățit. Din punct de vedere biomecanic, aceste structuri fasciale sunt esențiale pentru transmiterea forțelor cinetice, menținerea posturii anatomice și delimitarea compartimentelor musculare din organism.
• aponevrozită — Afecțiune inflamatorie sau degenerativă dureroasă a unei aponevroze, provocată de solicitări mecanice excesive, microtraumatisme repetate ori tulburări posturale; sinonim cu aponeurositis. Se manifestă frecvent la nivelul tălpii ca aponevroză plantară (fasciită plantară), cauzând dureri acute la mers și rigiditate localizată.
• aquitan — Ca adjectiv, se referă la elemente istorice, lingvistice, culturale sau geografice specifice Aquitaniei (regiune din sud-vestul Franței) ori populației antice pre-romane și medievale care locuia în acest spațiu; ca substantiv, desemnează un membru al acestui trib străvechi înrudit cu bascii sau un locuitor nativ din provinciile aquitane.
• arțagaș — Variantă regională sau derivat expresiv pentru termenul 'arțăgos'; persoană care manifestă un arțag persistent, fiind mereu înclinată spre ceartă, discuții contradictorii și dispute agresive. Ca adjectiv, descrie un comportament țâfnos, irascibil și provocator, caracterizat prin respingerea dialogului pașnic și tendința de a amplifica neînțelegerile minore.
• arțagașă — Forma de feminin singular a cuvântului arțagaș; femeie care manifestă un comportament extrem de certăreț, țâfnos sau irascibil, având tendința constantă de a provoca dispute și polemici. Ca adjectiv, descrie o reacție, o atitudine sau o fire feminină dominată de o nervozitate supărătoare, care respinge toleranța și armonia în comunicarea cu ceilalți.