#asezat

• așadzat — Formă arhaică, regională sau dialectală a adjectivului așezat; care este dispus, plasat sau fixat într-un anumit loc. În sens moral, descrie o persoană calmă, echilibrată, cumpătată, chibzuită și serioasă în acțiuni sau comportament, ori o viață stabilă, liniștită și lipsită de griji majore.
• așazat — Formă arhaică și regională pentru adjectivul așezat; care este așezat, rânduit, plasat ori fixat într-un anumit loc geografic sau spațial. În sens moral și comportamental, descrie o persoană așezată, liniștită, chibzuită, cu judecată dreaptă și un stil de viață ordonat sau o fire statornică.
• așăzător — Formă regională sau arhaică pentru așezător; persoană sau dispozitiv mecanic ori unealtă care așază, potrivește, ordonează sau fixează obiecte ori componente într-o anumită structură ori poziție dată. În vechiul limbaj al meșteșugarilor, putea desemna un ucenic ori un instrument folosit structural pentru alinierea precisă a materialelor.
• așăzătoriu — Formă arhaică și regională cu vocalism vechi pentru cuvântul 'așezător'; care are însușirea sau rolul de a așeza, de a liniști, de a stabiliza ori de a rândui lucrurile; persoană care întemeiază, rânduiește o așezare sau organizează o rânduială administrativă ori bisericească în vechile comunități.
• așezat — Care este pus, fixat sau rânduit într-un anumit loc; amplasat stabil. În sens figurat, descrie o persoană cumpătată, chibzuită, serioasă, liniștită sau echilibrată în manifestări și decizii, ori o situație materială stabilă, sigură și solidă.
• așezătoare — Adunare populară rurală tradițională, organizată de regulă în serile de iarnă, unde participanții (mai ales femeile și tinerii) se strâng într-o casă pentru a lucra diverse obiecte artizanale (tors, țesut, cusut), pentru a povesti, a cânta și a glumi. Acest fenomen structural constituie un pilon esențial al socializării comunitare arhaice, asigurând transmiterea delicată a folclorului și a tradițiilor de la o generație la alta.
• așezător — 1. (Adjectiv) Care așează, fixează, domolește sau aduce stabilitate și ordine structurală; liniștitor. 2. (Substantiv masculin) Dispozitiv mecanic, unealtă sau persoană care execută operația de așezare, aliniere ori potrivire exactă a unor materiale, piese sau foi (de exemplu, în tipografie sau textile). Acest element garantează aranjarea structurală corectă a elementelor dintr-un flux de producție.
• așezătură — Modul în care este așezat sau dispus un obiect ori un ansamblu de elemente; configurație, așezare structurală, poziție geografică sau topografică a unei localități ori a unui teren. În graiul popular, termenul se folosește și pentru a desemna un strat de sedimente, o platformă naturală netedă sau o rânduială specifică a lucrurilor din gospodărie.