#asigurari

• actuar — Specialist în matematică financiară, statistici și teoria probabilităților, responsabil cu calcularea riscurilor, a primelor de asigurare, a ratelor de rentabilitate și a rezervelor tehnice pentru fondurile de pensii sau companiile de asigurări. Acest profesionist analizează impactul financiar al incertitudinii și evaluează probabilitatea evenimentelor viitoare pentru a menține stabilitatea economică structurală a unei instituții.
• actuarial — Care aparține actuarilor sau actuariei, care se referă la calculele matematice și statistice aplicate în domeniul asigurărilor și al gestionării riscurilor pe termen lung. Descrie metodele, tabelele sau ipotezele structurale folosite pentru evaluarea obligațiilor financiare viitoare în condiții de incertitudine.
• actuariat — Știință, profesie sau departament instituțional care se ocupă cu aplicarea metodelor matematice și statistice pentru evaluarea riscurilor în industria asigurărilor, a pensiilor și a finanțelor. Acest domeniu structural analizează modele demografice și economice complexe pentru a asigura solvabilitatea pe termen lung a companiilor în fața unor evenimente viitoare incerte.
• ajustor — Muncitor calificat sau specialist tehnic a cărui activitate principală constă în prelucrarea finală, finisarea manuală ori mecanică, potrivirea și asamblarea precisă a pieselor componente ale unui agregat, mecanism sau instrument industrial, asigurând respectarea strictă a toleranțelor din desenele tehnice; în sens larg și modern (asigurări), expert autorizat numit și 'ajustor de daune' (loss adjuster), care evaluează pagubele materiale în urma unui sinistru pentru a stabili valoarea corectă a despăgubirilor contractuale.
• asecura — Formă arhaică și regională pentru verbul 'a asigura'; actul de a garanta o valoare materială, o proprietate sau viața unei persoane prin intermediul unui contract sau al unui angajament ferm; a pune la adăpost de riscuri. În vechiul limbaj juridic transilvănean, termenul structural indica și oferirea unei dovezi scrise, a unei cauțiuni sau garantarea deplinei siguranțe în fața autorităților comitatului.
• asecurat — Formă învechită pentru termenul 'asigurat'; persoană fizică sau juridică protejată structural printr-un contract de asigurare împotriva unor riscuri; bun, patrimoniu sau capital protejat financiar. În documentele comerciale și juridice din secolul al XIX-lea, descrie starea de certitudine financiară sau garantare în fața unui prejudiciu.
• asigura — 1. (Tranzitiv) A face ca ceva să fie sigur, cert sau stabil; a garanta realizarea unui fapt ori a proteja o suprafață sau un obiect împotriva riscurilor. 2. (Reflexiv) A-și lua măsuri de precauție pentru a fi în siguranță; a încheia un contract cu o companie de asigurări pentru a primi despăgubiri în caz de daune. Acest proces structural oferă stabilitate economică și personală în fața imprevizibilului.
• asiguratoare — Formă grafică sau variantă folosită uneori pentru adjectivul feminin 'asigurătoare' ori substantivul 'asigurătoare' (societate de asigurări); descrie o entitate, o clauză sau o măsură structurală care oferă garanție, certitudine, siguranță ori protecție împotriva unui risc financiar, juridic sau fizic. Reprezintă instituția sau firma autorizată legal să preia riscurile asiguraților în schimbul primelor încasate.
• asigurator — Persoană juridică (companie, societate comercială) autorizată legal să preia riscurile asigurate ale clienților săi în schimbul încasării unor prime periodice, obligându-se structural să plătească despăgubiri sau indemnizații în cazul producerii unui eveniment asigurat. Ca adjectiv, descrie un element, un factor ori o măsură care oferă certitudine, protecție sau care garantează securitatea unui sistem.
• autoasigura — A-și asigura singur protecția financiară împotriva unor riscuri potențiale, pierderi sau daune, prin crearea și acumularea unui fond de rezervă propriu în interiorul firmei sau gospodăriei, în loc de a cumpăra o poliță de asigurare de la o companie comercială externă.
• avariare — Acțiunea de a avaria și rezultatul ei; procesul accidental ori mecanic prin care un obiect, un vehicul, o clădire sau o instalație tehnică suferă o defecțiune, o degradare structurală sau o deteriorare parțială ori totală. În domeniul asigurărilor, reprezintă evenimentul generator de daune materiale ce necesită evaluare tehnică.
• avariere — Acțiunea de a avaria și rezultatul ei; procesul accidental ori mecanic prin care un obiect, un vehicul, o clădire sau o instalație tehnică suferă o defecțiune, o degradare structurală sau o deteriorare parțială ori totală. În domeniul asigurărilor, reprezintă evenimentul generator de daune materiale ce necesită evaluare tehnică.
• avenant — Act adițional încheiat în formă scrisă prin care părțile semnatare modifică, completează sau suspendă anumite clauze ale unui contract inițial, fără a-i anula valabilitatea generală; este utilizat pe scară largă în dreptul muncii, dreptul comercial și în domeniul asigurărilor pentru a înregistra schimbări legate de preț, termene, atribuții sau condiții specifice, devenind parte integrantă din documentul de bază.