#aterizare

• aeroamfibiu — Care este capabil să opereze, să decoleze, să aterizeze sau să se deplaseze cu aceeași eficiență atât în aer, cât și pe suprafața apei sau pe sol. Ca substantiv, desemnează un hidroavion echipat cu un tren de aterizare escamotabil pe roți, permițându-i să folosească aerodromurile terestre la fel de ușor ca pistele acvatice naturale.
• aerofrână — Dispozitiv aerodinamic mobil (suprafață portantă escamotabilă, volet sau flaps) montat pe aripile ori pe fuzelajul unei aeronave sau al unui vehicul spațial, conceput pentru a fi extins în fluxul de aer cu scopul de a crește rezistența la înaintare și de a reduce rapid viteza de deplasare.
• amartiza — Acțiunea de a coborî, de a așeza sau de a ghida o navă spațială, o sondă cosmică ori un modul de explorare pe suprafața planetei Marte în mod controlat. Reprezintă echivalentul marțian al termenilor 'a ateriza' (pe Pământ) sau 'a seleniza' (pe Lună), fiind utilizat frecvent în ingineria aerospațială și astronomia modernă.
• amartizare — Acțiunea de a amartiza și rezultatul ei; proces tehnologic și manevră aerospațială complexă prin care o navă spațială, o sondă cosmică sau un modul de explorare robotizat coboară și se așază în siguranță pe suprafața planetei Marte. Reprezintă echivalentul marțian al aterizării terestre sau al selenizării lunare, implicând utilizarea unor scuturi termice, parașute supersonice și retro-rachete pentru a contracara atmosfera rarefiată a planetei.
• appontage — Termen tehnic preluat din limba franceză care desemnează acțiunea aeronautică de aterizare a unui avion sau a unui elicopter pe puntea special amenajată a unui portavion ori a unei nave militare. Acest procedeu structural necesită o precizie microscopică, sisteme de ghidaj optice avansate și utilizarea unor cabluri de reținere pentru a opri aparatul pe o distanță extrem de scurtă.
• asolizare — Acțiunea de a asoliza; coborâre ipotetică și fixare a unui vehicul cosmic pe suprafața Soarelui. Acest termen lingvistic extinde clasa substantivelor tehnice de destinație terestră sau planetară (aterizare, amartizare, aselenizare), fiind utilizat cu precădere în jargonul pasionaților de literatură de anticipare sau în exerciții de semantică modernă.
• aterizare — Acțiunea de a ateriza și rezultatul ei; ansamblul manevrelor tehnice și de pilotaj prin care o aeronavă, un elicopter sau un alt aparat de zbor pierde treptat din altitudine, ia contact cu suprafața solului pe o pistă ori pe un teren amenajat și își reduce viteza până la oprirea completă. Reprezintă faza critică de finalizare a unui zbor, fiind termenul standardizat și normat oficial în limba română pentru acest proces.
• autorotație — Mecanism aerodinamic și regim de zbor de urgență al unui elicopter sau al unei aeronave cu aripi rotative, în cadrul căruia rotorul principal se învârte exclusiv sub acțiunea curentului de aer ascendent, fără aportul motorului. Acest fenomen fizic permite aparatului de zbor să coboare controlat și să aterizeze în siguranță totală în cazul unei defecțiuni majore sau al opririi complete a sistemului de propulsie.