#atipi

• aberant — Care se abate în mod evident de la tipul normal, de la structura anatomică standard sau de la evoluția fiziologică firească. În genetică și oncologie, califică celule, cromozomi sau vase sanguine cu dezvoltare atipică; în psihiatrie, descrie un comportament, un raționament sau un răspuns emoțional profund deformat, incompatibil cu logica medicală sau cu realitatea obiectivă.
• acvatipie — Procedeu artistic sau tehnic rar de tipărire ori de reproducere a imaginilor grafice prin utilizarea unor cerneluri speciale preparate pe bază de apă, aplicate pe plăci tratate; de asemenea, desemnează stampa sau lucrarea finală obținută prin această metodă structurală. Tehnica asigură obținerea unor efecte vizuale de o transparență deosebită, similare cu cele ale acvarelei, eliminând totodată pigmenții toxici pe bază de solvenți chimici.
• aloplazie — Dezvoltare anormală, atipică sau deviată structural a unui țesut ori a unui organ, caracterizată prin dispunerea eronată sau configurarea celulară diferită de normele anatomofiziologice ale speciei. Acest fenomen patologic la nivel histologic descrie starea în care celulele, deși mature, sunt organizate într-o arhitectură aberantă, modificând proprietățile mecanice sau funcționale ale regiunii anatomice afectate.
• amibi — Formă de plural atipică, învechită sau variantă grafică neologică utilizată în unele tratate medicale și biologice pentru a desemna amibele (protozoare unicelulare eukaryotic din clasa Rhizopoda) sau pentru a face referire la taxoni microscopici înrudiți structural.
• anom — Care nu se supune niciunei reguli, legi sau clasificări stabilite; neregulat, asimetric sau atipic. În diverse limbaje de nișă academice sau speculative, termenul este utilizat ca un radical sau neologism scurtat pentru a descrie un element care deviază structural de la norma statistică a grupului său, funcționând ca o variantă lexicală rară a termenului anomal.
• anomal — Care prezintă o anomalie, care se abate de la normă, de la regulă sau de la legile firești de dezvoltare; neregulat, neobișnuit, anormal sau atipic. În medicină, descrie o structură, un organ sau o funcție malformată ori asimetrică. În gramatică, se referă la cuvinte (în special verbe) ale căror paradigme flexionare prezintă abateri majore sau neregularități structurale în raport cu conjugarea standard.
• anomali — Forma de plural masculin pentru adjectivul anomal; care prezintă anomalii, neregularități structurale ori abateri evidente de la regulile, legile sau tiparele firești de dezvoltare. În lingvistică, descrie elemente sau termeni lexicali asimetrici (cum ar fi verbele neregulate din limbile clasice) care nu urmează paradigmele stabilite pentru clasa lor morfologică.
• aromeală — Stare de moleșeală fizică și psihică ușoară, caracterizată prin somnolență, amorțeală a simțurilor sau lenevie plăcută, care precede adesea un somn profund ori însoțește trezirea lentă; moțăială. În mod secundar și rar, termenul poate descrie emanația discretă și continuă a unei arome plăcute în spațiul înconjurător.
• aromi — A fi cuprins de moleșeală, a kwartiza sau a ațipi ușor; a moțăi, a dormita. Folosit frecvent sub formă reflexivă ('a se aromi'), verbul descrie procesul prin care o persoană alunecă treptat într-o stare de somnolență plăcută și relaxare fizică. În mod complet separat și rar, poate fi utilizat ca verb tranzitiv neologic însemnând a aromatiza sau a parfuma.
• aromire — Acțiunea de a (se) aromi și rezultatul ei; procesul fiziologic de intrare treptată și plăcută într-o stare de moleșeală, ațipire sau moțăială; aromeală. Termenul descrie faza de tranziție subtilă dintre starea de veghe deplină și somnul ușor, caracterizată prin relaxare musculară generalizată și diminuarea receptivității la stimulii externi.
• aromit — Cuprins de moleșeală, amorțeală sau toropeală; care a ațipit sau a moțăit ușor; pe jumătate adormit. Adjectivul descrie starea unei persoane ale cărei simțuri sunt parțial estompate de somnolență. În mod complet separat și rar (ca derivat din 'aromă'), poate califica un produs care a fost aromatizat ori înmiresmat.
• ațipi — A cădea într-un somn ușor, de scurtă durată și superficial; a moțăi sau a pofsti pentru o perioadă scurtă. În sens larg, verbul descrie trecerea involuntară și pasageră de la starea de veghe la o relaxare neurologică incipientă, survenită adesea din cauza oboselii acumulate, a plictiselii sau a unui mediu ambiental liniștitor.
• ațipire — Acțiunea de a ațipi și rezultatul ei; momentul sau procesul intrării într-un somn ușor, scurt și superficial. Spre deosebire de somnul profund, reprezintă o fază intermediară de odihnă în care organismul își încetinește parțial reacțiile reflexe, dar păstrează o conexiune subtilă cu ambianța sonoră înconjurătoare.
• ațipit — Care se află într-o stare de somn ușor, scurt și superficial; moțăit. Termenul descrie o persoană sau un organism ale cărui funcții senzoriale sunt parțial diminuate din cauza oboselii sau a relaxării premature, dar care păstrează o reactivitate latentă la zgomotele sau modificările bruște din mediul înconjurător.