#autoflagela

• autobiciuire — Acțiunea de a se autobiciui și rezultatul ei; flagelare sau autoflagelare rituală practicată ca formă de penitență fizică. În sens figurat și psihologic, reprezintă un proces mental distructiv de autoacuzare severă, mustrare de sine extremă și pedepsire emoțională exagerată din cauza unui sentiment profund de vinovăție sau perfecționism.
• autobiciuit — Care s-a biciuit singur, flagelat prin forțe proprii ca act de penitență. În sens figurat, descrie o persoană care se află într-o stare de auto-pedepsire morală extremă, fiind copleșită de propriile reproșuri, regrete intense și acuzații psihologice repetate.
• autoflagela — A-și aplica singur lovituri de bici sau pedepse fizice grele ca act de penitență religioasă, ispășire a păcatelor sau fanatism mistic. În sens figurat, termenul descrie acțiunea de a se autodevaloriza, de a se critica în mod excesiv, sever și distructiv din cauza unui sentiment profund de vinovăție profesională sau personală.
• autoflagelare — Acțiunea de a se autoflagela și rezultatul ei; practică constând în aplicarea voluntară de lovituri de bici sau alte pedepse corporale severe asupra propriului trup, specifică unor ritualuri de penitență mistică. În sens figurat, reprezintă un comportament psihologic marcat de autocritică excesivă, culpabilizare obsesivă și devalorizare sistematică a propriei persoane în urma unui eșec sau a unui sentiment profund de vinovăție.
• autoflagelat — Despre persoane sau acțiuni: care a fost supus autoflagelării; care și-a aplicat singur pedepse fizice sau biciuiri în scop penitențial. În sens larg și figurat, descrie un individ profund marcat de sentimente de vinovăție, care adoptă o atitudine de autodevalorizare și autocritică severă, refuzând iertarea de sine.
• autoflagelație — Variantă morfologică neologistică a termenului 'autoflagelare'; acțiunea de a-și aplica singur pedepse corporale ori lovituri ca act de penitență mistică. În sens conceptual și modern, descrie starea sau procesul psihic de autozvârcolire morală, în care conștiința unui individ își induce o suferință continuă prin reproșuri repetate, funcționând ca un mecanism de refulare a vinovăției.
• autoflagelațiune — Variantă arhaică, livrescă ori etimologică a termenului 'autoflagelare', utilizată cu precădere în textele bisericești vechi sau în traducerile timpurii din secolul al XIX-lea. Desemnează actul formal și solemn de pedepsire a propriului trup prin lovituri sau post aspru, fiind păstrat în lexicul contemporan doar cu valoare stilistică sau istorică.