#aventura

• amantlâc — Relație amoroasă, intimă și clandestină desfășurată în secret între două persoane, dintre care cel puțin una este de obicei implicată într-o căsătorie sau legătură oficială paralelă; legătură extraconjugală. Termenul poartă o încărcătură peiorativă sau ironică în vorbirea curentă, definind atât starea de infidelitate, cât și totalitatea comportamentelor ori secretelor specifice unei astfel de aventuri.
• amoretă — Relație amoroasă trecătoare, superficială și lipsită de obligații pe termen lung; aventură romantică de scurtă durată. În literatura de bulevard și comediile de moravuri, termenul definește intriga sentimentală ușoară sau cocheta implicată într-un complot amoros comic.
• amour — Termen neologic împrumutat direct din limba franceză, utilizat sporadic în literatura română modernă, eseistică sau în stilul galant pentru a desemna o aventură romantică, o idilă pasională sau sentimentul profund de iubire. Păstrează o conotație de rafinament cultural, fiind folosit adesea în poezia modernistă pentru a evoca atmosfera saloanelor pariziene.
• avântura — Variantă arhaică, regională sau coruptă fonetic a verbului a aventura, însemnând a se expune cu bună știință unui risc, a porni într-o acțiune periculoasă ori nesigură fără a măsura consecințele; folosit tranzitiv, putea însemna punerea în primejdie a unui bun sau a unei persoane. În unele graiuri vechi, termenul a suferit o contaminare semantică cu verbul 'a avânta', exprimând o aruncare bruscă sau o lăsare în voia sorții.
• avânturare — Acțiunea de a se avântura și rezultatul ei; formă arhaică sau regională pentru aventurare, desemnând actul de a se expune unui risc major, unei primejdii sau unei acțiuni extrem de incerte fără o pregătire prealabilă. Prin contaminare istorică cu termenul avântare, cuvântul a căpătat în anumite graiuri și sensul de aruncare impulsivă sau propulsare bruscă într-un spațiu necunoscut ori periculos.
• aventura — A se expune cu bună știință unui risc, unei primejdii sau unei situații nesigure și imprevizibile fără a măsura pe deplin consecințele; în sens tranzitiv, a pune în pericol un bun, o valoare sau o persoană într-o acțiune hazardată. Folosit cel mai frecvent sub formă reflexivă, descrie pătrunderea fizică sau conceptuală în teritorii necunoscute, explorarea unor domenii noi sau implicarea în speculații riscante.
• aventurar — Arhaism livresc sau variantă nominală rară folosită în trecut pentru a desemna un căutător de aventuri, un explorator riscant sau o persoană care se implica în acțiuni hazardate; de asemenea, în unele documente vechi comerciale, termenul făcea referire la un contract de transport maritim de mare risc. Înțelesul său s-a pierdut treptat, fiind înlocuit complet în limba modernă de substantivul aventurier.
• aventurare — Acțiunea de a se aventura și rezultatul ei; actul prin care o persoană se expune unui risc, unei primejdii sau pătrunde într-un teritoriu necunoscut și imprevizibil fără măsuri de precauție. În sens figurat, reprezintă implicarea hazardată într-un proiect de afaceri speculativ, lansarea într-o polemică conceptuală nesigură sau depășirea limitelor de siguranță ale unei activități.
• aventurat — Care s-a expus sau a fost expus unui risc, unui pericol ori unei situații imprevizibile; persoană îndrăzneță, hazardată sau nesăbuită care acționează fără a măsura consecințele faptelor sale. În sens economic sau structural, descrie o acțiune, o investiție sau o idee caracterizată prin nesiguranță, speculație și lipsă de garanții.
• azarda — Formă grafică timpurie, arhaism literar sau o variantă tolerată istoric în textele românești vechi pentru verbul 'a se hazarda', însemnând a se expune unui risc, a se aventura în acțiuni imprevizibile sau a emite ipoteze fără o bază structurală certă. În scrierile din secolele trecute, acest pilon conceptual exprima decizia voluntară de a acționa sub imperiul hazardului și al incertitudinii absolute, ghidat de un curaj de moment.